O nouă incursiune în universul cosmopolit din Singapore, alături de echipa emisiunii "Cap Compas", sâmbătă, 7  decembrie, de ora 12.30, la TVR 2 şi TVR 2 HD.    

Bucuria de a fi la Ecuator este o formă de compensare pentru alte lucruri, o formă de autovalidare sau, poate simpla nevoie de a ştii că laşi mai mult decât simple fotograme în urma ta.

Am ajuns într-o ţară în care tehnologia e suverană, un loc zămislit din bunăvoinţă, din generozitate şi, de ce nu, din providenţă. O coexistenţă care defineşte acest spaţiu mirific şi care acoperă aspecte interetnice şi interreligioase într-un mod aproape unic în lume. Toţi şi toate, parcă se află aici de când lumea.

Templele coexistă, oamenii îşi dau mâna indiferent de culoarea pielii, iar cele patru limbi oficiale, utilizate în viaţa de zi cu zi în Singapore, fac din acest colţ de lume un soi de Babel modern în care însă, toţi se înţeleg cu toţi. Statuile zeităţilor Brahma, creatorul, Vishnu, păstrătorul, şi Shiva, distrugătorul, te urmăresc cu privirea.

Deşi tehnologia schimbă modul în care trăim pe lângă temple hinduse sau budiste, se trece aici în altă lume, dominată deopotrivă de modele arhetipale şi atinsă suav de modernism.

Aşa e Singapore. Un loc care uimeşte simţurile. Un loc care deţine încă o legătură puternică cu trecutul său, onorându-şi istoria, care se raportează la extragerea esenţelor din culturile eclectice care s-au combinat pentru a-l crea. Un spaţiu inedit de 700 de km pătraţi, unde unul din 6 cetăţeni este de altă naţionalitate, contrar dimensiunilor sale mici. Singapore oferă vizitatorilor o experienţă remarcabilă.

Fotografii şi pasionaţii de istorie îşi găsesc negreşit inspiraţia în cartierele istorice care sunt adevărate comori de artă, de arhitectură şi cultură.
Singapore  fascinează de la prima vedere.

Clădirile, blocurile, străzile, toate sunt într-o armonie perfectă. Aici arhitectura spune povestea unui oraş inundat de verdeaţă, cu tot felul de arbori ecuatoriali, cu liane şi buchete veşnic verzi care se întrepătrund cu sticla, cu betonul şi cu oţelul.

Arhitectura s-a supus unei doctrine faimoase. „Forma urmează funcţia” a devenit manifestul ambiţios al modernităţii  eliberând arhitectura de rolul decorativ, însa condamnând-o la rigoare utilitară şi scop limitat.

Zgârie-norii sunt verticali şi au structuri aproape ierarhice. Dintr-o dată nu mai priveşti arhitectura ca pe o structură construită, ci ca pe un organism, ca pe o formă de viaţă.

MARINA BAY este un proiect urbanistic, un district vital care este conectat la natură, durabil din punct de vedere climatic şi care se raporteaza perfect la necesităţile dictate de un nivel înalt de civilizaţie. Conceput să fie nu doar un simplu proiect de construcție, ci un microcosmos al orașului, ansamblul - care a costat 5 miliarde de dolari - oferă un cadru dinamic si vibrant.

Proiectul aparţine unui arhitect canadian, de origine israeliană, Moshe Safdie, iar hotelul a fost inaugurat în 2010, cu un an întârziere faţă de data prevăzută iniţial. De la piscina aflată la etajul 55 poţi vedea tot oraşul şi ai impresia că poţi înota în aer.

Clădirea nu a fost gândită ca un zid care să despartă oraşul de ocean. Arhitectul a văzut-o mai degrabă ca pe o fereastră către ocean. A propus trei turnuri, încadrate deasupra, astfel încat s-au creat doua ferestre mari spre mare, ceea ce dă un dramatism aparte priveliştei. Prin ele poţi vedea până în partea cealaltă a oraşului, spunea arhitectul Moshe Safdie. Tot el afirma că arhitecții au văzut turnurile ca pe nişte piese de Lego care trebuie să se conecteze cu structura dinamică a întregului oraș.

Singapore este o metropolă cu un dinamism impresionant și cu o arhitectură care nu se lasă mai prejos. De-a lungul anilor, sprijinindu-se pe o structură tradițională, modernismul a fost ridicat, treptat, la rang de artă.

În Singapore, clădirile se întrec în înălţime.

Merlion este numele simbolului local – o creatură de legendă, cu cap de leu şi coadă de peşte.

Sentimentul pe care îl ai în acest oraş este greu de scris sau descris în cuvinte. Simţi cum călătoria ta devine în sine o artă, care se raportează în chip natural la superlative.

Un edificiu trebuie să aibă trei calități: firmitas, utilitas, venustas, adică durabilitate, utilitate, estetică.

Orchard Road a fost un drum de ţară fără nume. Primele semne ale transformării au apărut abia în 1903, odată cu înfiinţarea primului supermarket de la Cold Storage.

Astăzi aici, ca peste tot, poveştile spuse cândva, au devenit amintiri pentru cei care, fie vor să viziteze unul din cele 50 de mall-uri, fie să ia masa la unul din cele 20 de restaurante cu multe stele Michelin.

Oraşul are multe atracţii turistice şi este o destinaţie care nu se va demoda niciodată, pentru că, deloc întâmplător, a fost desemnat cel mai inteligent oraş al lumii.

Iar cei inteligenţi ştiu să facă din trecut prezent şi din clipa trăită viitor.