Pășești în Veliko Târnovo într-un spațiu deopotrivă atemporal dar și ancorat în valorile contemporane. Trecutul se zămislește într-un recent continuu. În acest loc, monumentalul deschide pagini de istorie legate de momentele de răscruce ale capitalei de pe malurile râului Yantra.
Cronicarii vremii l-au numit „cel mai inaccesibil și mai frumos oraș din întreg Hemusul”. Trecutul te însoțește în fiecare ungher al labirintului de străzi mărginite de clădiri vechi, iar muzeele, bisericile și monumentele amintesc de faptul că Balcanii au avut aici unul dintre cele mai importante centre ale Evului Mediu.
Muzeul Multimedia readuce la viață trecutul prin descrieri și explicații detaliate. Statuia unui gardian din alte vremuri te îndeamnă, parcă, să faci un pas înapoi în timp. O locuință obișnuită a omului de rând, urmată de o capelă medievală.
Următoarea oprire este sala tronului țarului Ioan Asan. Scena reprezintă primirea unui trimis străin.
Triburile tracilor trăiau pe dealul cunoscut, mai târziu, cu numele Tsarevets. În epoca bronzului și a fierului însă, romanii au preferat să se așeze în apropiere de Nicopolis ad Istrum pentru a fi mai aproape de frontierele dunărene ale imperiului.
Pe înălțimea Tsarevets se poate începe o incursiune în istoria profană, din perioada de aur a imperiului vlaho-bulgar. Și tot de aici istoriile conduc spre tăinuite mărturisiri ale evoluției creștinismului slav, la sud de Dunăre. Asociate în reconstituiri mentale, cetatea și catedrala patriarhală din Tarnovgrad devin imaginea trecutului glorios al bulgarilor. În zilele noastre sunt doar palide mărturii a ceea ce vor fi fost cândva catedralele, palatele, străzile comerciale și birourile funcționarilor administrativi ….peisajul înghețat al unui fost du-te-vino, specific marilor centre urbane ale epocii.
Lângă Tsarevets, Trapezitsa e un adevărat munte sfânt. Numărul impresionant de biserici sau de mânăstiri care au ființat aici îi conferă o definiție spirituală de excepție și un rol de căpătâi în ceea ce privește conservarea identității religioase a bulgarilor. Contururile zidurilor și delimitările fundațiilor edificiilor sunt relevate pentru a se aprecia câte biserici și mânăstiri existau pe muntele sfânt al bulgarilor. Trapezitsa nu are grandoarea și strălucirea Tsarevetsului, “mândria” lui fiind cele 20 de biserici ale căror ruine impresionează.
Biserica Sf. Petru și Pavel din Veliko Târnovo a fost una dintre puținele biserici medievale păstrată funcțională de la începutul secolului al XIII-lea, până la cutremurul din 1913. În zilele noastre este printre cele mai importante monumente ale Școlii artistice de la Târnovo - curentul principal al artelor plastice bulgare între secolele al XIII-lea și al XIV-lea. Lăcașul a fost zidit din cărămida și pictat în frescă. Cupola centrală este realizată în formă de dom, planul bisericii fiind în formă de cruce. Naosul bisericii este împărțit în trei nave, despărțite de două rânduri de coloane împodobite cu sculptură în piatră.
O imersiune în spațiul rural bulgar este o oportunitate pentru înțelegerea obiceiurilor locale și pentru participarea la viața comunității. Se poate spune că, în mod temporar, ești adoptat ca fiu al obștii care își declină activitățile după rosturi străvechi, în cadrul cărora biserica ocupă un loc special.
Biserica ”Nașterii Domnului” are o istorie complexă și de lungă durată. Este cea mai veche biserică din Arbanasi. Aproape fiecare centimetru din interiorul boltit este acoperit cu picturi și fresce care datează din secolul al XVII- lea. Scenele sunt inspirate din episoadele biblice: viața lui Hristos, virtuțile Fecioarei Maria, există chiar o friză a filosofilor greci și mai multe inscripții ale binefăcătorilor și ctitorilor. „Roata Vieții” de pe peretele de est al galeriei de nord este cea mai veche descriere de acest tip din bisericile bulgare.
Timpul curge nemilos, dar cu folos aici, la Veliko Târnovo. O călătorie cu ochii spre răsăritul din Sud, în care inima tresaltă la fiecare pas.
Elena Dinu
jurnalist
Emisiunea Cap compas pe tvr.ro
