Echipa emisiunii ”Cap Compas” a propus o călătorie în Delhi și Agra. Edificii, muzee, fortărețe și mausolee sunt asociate unor veritabile porți ale Indiei, fiecare oferind un crâmpei din vastul mozaic civilizațional al acestei țări. Duminică, 2 iunie, de la ora 12:30, la TVR 2.
De la primii pași făcuți pe străzile capitalei Indiei, călătorul se simte ca la o răspântie a lumilor.
În Muzeul Național se intră ca într-un templu. Organizate în ordine cronologică, galeriile conduc epocă după epocă prin istoria ținuturilor indiene.
Peste 2 milioane de sculpturi picturi, manuscrise, monede, obiecte decorative și fragmente textile și-au găsit loc în aceste spații. Dacă ai petrece câte 1 minut în fața fiecărui exponat, ar fi necesare 9 luni și 23 zile pentru a vizita integral muzeul.
Exemplare remarcabile ale artei budiste sunt aduse în prim-plan în altă galerie prin exponate în piatră, bronz, teracotă, stuc, sculpturi din lemn și suluri pictate din Nepal, Tibet, Asia Centrală, Myanmar, Java și Cambodgia. Sintetic, acestea sunt reprezentative pentru cele trei curente budiste - Hinayana, Mahayana și Vajrayana.
O vizită în centrul politico-administrativ al Indiei, reprezentat prin ansamblul de edificii învecinate cu Rashtrapati Bhavan - care se traduce Casa Președintelui, poate simboliza intrarea pe poarta epocii contemporane a țării.
Cele mai importante ministere ale statului indian se află pe artera Kartavya. Deși la vremea începerii construcției acestor edificii, la începutul secolului trecut, clădirile erau destinate viceregelui britanic și administrației coloniale, odată cu declararea independenței Indiei, ansamblul cunoscut în prezent ca Secretariatul Central al statului a devenit centrul politic al țării.
Vastul perimetru care începe la casa președintelui și la ansamblul guvernamental se continuă începând de pe colina Raisine cale de câțiva km, configurând o veritabilă axă ceremonială, la al cărei capăt se află Poarta Indiei.
Monumentul amintește de stilul arhitectural al anticelor arce romane și este adeseori comparat cu Arcul de Triumf din Paris și cu Poarta Indiei din Mumbai. Aici se află din 1971 și monumentul soldatului necunoscut vegheat de o flacără nestinsă. În fiecare an, în Ziua Republicii, premierul indian vizitează poarta pentru a omagia pe Amar Jawan Jyoti, cum i se spune eroului necunoscut, după care începe parada militară. Piatra de temelie a fost pusă de către oficiali britanici în 1921, iar memorialul a fost inaugurat în 1931. Poarta a fost proiectată de Sir Edwin Lutyens, care nu a fost doar arhitectul principal al orașului New Delhi, ci și membru al Comisiei Imperiale pentru Mormintele de Război și un prolific organizator al unor memoriale de război din Europa.
Fortul roșu din Delhi este materializarea timpurie a aspirației de cetate capitală din timpurile dinastiilor mogule care au guvernat această parte din India. Poarta Lahore era destinată intrării monarhului și a oaspeților importanți în oraș. Având trei etaje, este decorată cu panouri pătrate, dreptunghiulare și arcuite, flancate de turnuri semi-octogonale încununate de pavilioane octogonale deschise. Gresia roșie împodobește poarta, în timp ce acoperișurile foișorului sunt din piatră albă.
Creneluri în formă de flacără înconjoară zidul. Chhatta Chowk sau marele bazar a fost amenajat începând din secolul al XVII-lea în apropierea porții orientate spre orașul Lahore, având ca tipar un bazar acoperit din Peshawar. Amenajarea aleilor comerciale a fost coordonată de arhitectul imperial Makramat Khan, supraveghetorul construcției fortului.
Fântână Agrasen Ki Baoli are 60 de metri lungime și 15 metri lățime. Se presupune că fântână a fost construită în timpul regelui Agrasen, iar arhitectura sugerează că a fost restaurată în secolul al XIV-lea. Loc de relaxare și răcoroasă petrecere a timpului liber în după amiezi toride, fântână are 108 trepte, fiind vizibile trei niveluri cu nișe pe ambele părți. Tiparul arhitectural este de origine persană. Câteva filme celebre indiene conțin scene reprezentative care au fost turnate în acest spațiu. Edificarea fântânilor în trepte poate fi consemnată în spațiul indian încă din antichitate. La un moment dat, regii au consfințit și reguli pentru poziționarea acestor surse de apă în apropierea principalelor drumuri comerciale la fiecare 33 km, astfel încât călătorii să nu riște parcurgerea unor distante mari însetați.
În funcție de teren, astfel de fântâni erau construite în diferite forme, atingând în multe cazuri adâncimi de zeci de metri de la nivelul solului până la luciul de apă. Primele amenajări de acest tip sunt vechi de peste 2000 ani. Au însemnat accesul la apă în zone aride, fiind folosite și ca bazine de acumulare de tip cisternă în regiunile situate în aria musonilor. Trăinicia unei astfel de construcții evidențiază efortul uriaș depus pentru săpare și amenajare.
Mormântul lui Humayun este primul dintre marile mausolee dinastice care urmau să devină sinonime cu arhetipul arhitecturii imperiului mogul, stilul atingând apogeul 80 de ani mai târziu la Taj Mahal. Mormântul lui Humayun se află într-un complex de 27 hectare, care include și alte morminte înconjurate de grădini din secolul al XVI-lea, precum și complexul în care au stat oamenii angajați pentru construirea mausoleului și seraiul arab.
Meșteri persani și indieni au lucrat pentru a construi și amenaja mormântul-grădină cel mai impresionant la acea vreme în lumea islamica. Întreg ansamblul este un exemplu de charbagh, o grădină în patru careuri străbătute de canale care reprezintă cele patru râuri ale paradisului coranic și având bazine unite prin fire de apa. O platformă înaltă devine esplanada care prefațează intrarea în mormânt. Planul arhitectonic este de tip octogonal, iar deasupra se înalță o cupolă centrală de 42 m. Interiorul are mai multe încăperi, capela centrală care adăpostește mormântul marelui împărat fiind interconectată prin coridoare cu alte camere mortuare. Aici sunt îngropați peste 150 membri ai dinastiei mogule. Cenotafurile sunt aliniate pe axa nord-sud, conform tradiției islamice potrivit căreia capul celui decedat este orientat spre nord, în timp ce fața este spre Mecca.
Istoria imperiului mogul din India nu poate fi înțeleasă decât dacă ajungi la Agra, una dintre cele 4 capitale ale împăraților moguli. O altă poartă se deschide la propriu în fortul roșu din Agra, pe malul răului Yamuna. Humayum cel îngropat în Delhi a fost încoronat în acest fort în 1530. Fortul a fost construit în diferite etape, fiind finalizat în 1573. A fost reședință a mogulilor până în 1638, când capitala s-a mutat la Delhi.
Situl este foarte important din punct de vedere al istoriei arhitecturii.
În fort au fost construite cinci sute de clădiri după tipare din Bengal și Gujarat. Această fortăreață puternică de gresie roșie cuprindea, în interiorul zidurilor lungi de 2,5 km, orașul imperial.
Palate precum în basmele orientale, săli de audiențe, moschei și clădiri adiacente îmbogățeau ambianța imperială din fortăreață.
Fortul Agra este considerat a fi primul mare fort al dinastiei mogule. Se presupune că împăratul Akbar a fost inspirat de Fortul Gwalior, din Madhya Pradesh, iar aspecte ale acestuia au fost încorporate în Fortul Agra. Fortul Roșu din Delhi a fost întrucâtva copiat după Fortul Agra. Orașul-fortăreață este renumit pentru arhitectura magnifică încorporând stiluri islamice și hinduse. Zidurile duble colosale ale fortului se înalță la 20 m înălțime. Turnurile magnifice, bastioanele, meterezele și porțile maiestuoase simbolizau puterea celui de-al treilea împărat mogul din India.
Agra este de neconceput fără Taj Mahal, mausoleul către care se îndreaptă milioane de turiști anual, parcurgând cu reverență și curiozitate zona tampon în care nu este permis accesul vehiculelor poluante pentru protejarea ansamblului.
Datorită atenției globale pe care a primit-o și a milioanelor de vizitatori pe care îi atrage, Taj Mahal a devenit o imagine proeminentă care este asociată cu India și, în acest fel, a devenit un simbol al Indiei însăși.
Taj Mahal se tălmăcește „Coroana Palatului” și se află pe malul drept al râului Yamuna.
A fost ridicat începând din 1631 la porunca padișahului Shah Jahan pentru a găzdui mormântul iubitei sale soții, Mumtaz Mahal.
Edificiul este piesa centrală a unui complex ce acoperă 17 hectare incluzând o moschee și o casă de oaspeți, fiind amplasat în grădini delimitate pe trei laturi de un zid crenelat.
Construcția mausoleului a fost finalizată în esență în 1643, dar lucrările au continuat la alte faze ale proiectului pentru încă 10 ani.
Prima ceremonie desfășurată la mausoleu a fost o celebrare organizată de Shah Jahan în 1643, a 12-a comemorare de la moartea lui Mumtaz Mahal.
Mausoleul a fost deschis în acel moment pentru miile de supuși îndoliați care au venit ca într-un mare pelerinaj aici.
Proiectul de construcție a implicat aproximativ 20.000 de artizani sub îndrumarea unui consiliu condus de Ustad Ahmad Lahori, arhitectul curțîi împăratului. Diverse tipuri de simbolism au fost folosite în Taj pentru a reflecta frumusețea naturală și divinitatea. Este prin excelență o bijuterie unică a artei islamice din India și una dintre capodoperele unanim admirate ale patrimoniului mondial.
