Pe 21 noiembrie, la TVR 2, echipa „Cap Compas” a străbătut insula Cipru unde ne-am bucurat împreună de peisajele coastei Mării Mediterane. Urmăriți în articolul de mai jos ediția integrală.
Echipa „Cap Compas” ne-a propus, într-o nouă ediție, o veritabilă imersiune în universul cipriot. De la mozaicuri unice în lume la teatre antice, de la mănăstiri la fortărețe, Ciprul devine pentru realizatorii emisiunii o frumoasă și unică poartă a Afroditei.
În apropierea stâncii zeiței Afrodita, dacă ar fi cer senin, albastrul și argintiul ar fi culorile cele mai potrivite. La vreme de furtună, vinețiul se amestecul cu sclipiri roșiatice vestind un altfel de crampei de lume.
Pintenul de roca numită Petra tou romiou, care înseamnă „piatră grecului” este legat de miturile fondatoare ale ciprioților. Stânca este semnul material al locului în care s-a născut zeița Afrodita, considerată ocrotitoarea insulei.
Dincolo de legendă, este însă cea mai frumoasă poartă de intrare în Cipru. Fără port și vapoare, acest liman se zămislește din răscolirea tumultoasă a valurilor cu nisipul țărmului.
Fortăreața din Larnaca duce cu gândul la epocile de răscruce ale cetății, în urma cărora a fost generată devenirea acesteia. Nevoia unui loc bine apărat în partea de sud-est a insulei s-a făcut simțită mai ales după ce orașul Famagusta, aflat în nord, a fost cucerit de genovezi.
Vremurile de ocupație otomană și britanică au schimbat sorții și între ziduri a fost amenajată o închisoare. Ultima execuție care a avut loc aici a fost în anul 1948.
Larnakes erau numite în vremurile antice sarcofagele și probabil vreo necropolă din apropiere să fi dat numele orașului care numără puțin peste 85 mii de locuitori.
Denumirea Skala a fost folosită în paralel pentru a identifica așezarea cu locul prielnic pentru acostarea vaselor și cu pază sigură pentru cei care căutau un loc ferit de primejdii.
Biserica Sf. Lazăr are o formă simplă, cu linii suple și intrări discrete. Este aproape ca o fortăreață, însă culoarea gălbuie îi conferă distincție și puritate.
Numeroase artefacte, prin care se evidențiază diferite tipuri de moșteniri creștine, fac mândria acestui așezământ de cult. Un interior amplu se dezvoltă pe 31 m lungime și 14 m lățime, asemenea unui sanctuar împărțit în trei secțiuni distincte, separate prin coloane.
În anul 1972 a fost descoperit sarcofagul și o parte din relicvele sfântului, în timpul unei renovări. O parte din moaște erau venerate încă din 890 când pe acest loc se afla doar o mică biserică închinată lui Lazăr din Betania. Biserica are 3 cupole, iar în Cipru mai sunt doar două de acest fel.
Tradiția menționează că Lazăr s-a refugiat în Kition cam prin anul 33 pentru a scapă de preoții și fariseii care doreau să îl ucidă Nu sunt consemnate detalii despre despre viața și activitatea Sf. Lazăr că episcop însă, având în vedere că în primul secol creștin cultul Afroditei și idolatria erau omniprezente pe insula Cipru, este mai mult decât probabil că misionarismul său a fost orientat spre împământenirea creștinismului și combaterea politeismului.
O altă tradiție relatează că Fecioara Maria și Sf. Ioan l-au vizitat pe Lazăr când au ajuns în insula Cipru, după o călătorie grea în care mai întâi au fost duși de o furtună până în preajma zonei peninsulare a Muntelui Athos.
Fortăreața Kolosi, pe care o văd vizitatorii, a fost ridicată în 1454. Temeliile și edificiul anterior ne poartă cu două secole mai devreme în istorie, pe vremea când francii ajunși aici au hotărât să își consolideze poziția prin zidirea unei cetăți în 1210. Aveau să stăpânească vremelnic și templierii acest loc.
Amenajat ca muzeu, ansamblul fortificat invită și la cunoașterea unor realități istorice din vremea în care trestia de zahăr cultivată în zonă genera prosperitate, iar licoarea din struguri, care există până în zilele noastre cu numele Commandaria, a fost înnobilată de regele Richard Inimă de Leu, cel care a numit-o vinul regilor și regele vinurilor.
În prezent Kourion este unul dintre cele mai impresionante locuri din insulă. Aici existau vile ale elitelor, care uimesc și în prezent prin rafinamentul mozaicurilor cu care erau împodobite.
Porți și alei, dar mai ales încăperi ale vieții de zi cu zi, aveau drept notă a distincției și a bogăției mozaicurile.
Aria arheologică de la Kourion face parte și în prezent din proiecte de cercetare derulate în parteneriate internaționale. Finețea mozaicurilor este remarcabilă, conferind o notă de autenticitate unică locului.
Prin apropiere se va fi aflat și templul lui Apollo, care era al treilea ca mărime din insulă, după cel al lui Zeus din Salamis și al Afroditei din Pafos.
Orașul Pafos, considerat cel mai vechi loc din lume în care a fost venerată Afrodita, invită inevitabil în parcul arheologic străjuit, simbolic, de farul care, prin veacul al XIX lea călăuzea pe navigatori spre canalul Suez. În 1962, pe când un agricultor din partea locului își ara pământul hazardul a făcut ca lama plugului să rămână înțepenită într-o piatră. Astfel a început epopeea scoaterii la lumina a celor patru case reprezentative ale sitului arheologic și a ansamblului format din agora, teatru, temple și edificii publice.
Romanii au lăsat moștenire nu doar patru locuințe private, ci nume pentru posteritate … Dionisos, Orfeu, Aion și Tezeu …căci astfel sunt cunoscute locuințele împodobite cu inimitabile mozaicuri. Doar în casa demnitarului roman, Dionisos a fost dezvelită de sub țărână o suprafață de 555 mp de mozaic. Deși majoritatea descoperirilor sunt din vremea romanilor, ici colo poți avea surpriza întâlnirii cu elenisticul sau cu bizantinul timpuriu.
Capitelurile corintice de la biserica Agia Kiryaki parcă se înfig în cer, în timp ce pardoseli de marmură reflectă lumina în sclipiri cum doar în Cipru se zămislesc la întâlnirea razelor cu piatra. Spațiul sacru străjuit de mică biserica Agia Kyriaki a fost până la invazia arabă din anul 653 cel mai mare edificiu creștin din Cipru și una dintre catedralele magnifice ale Europei.
În altă margine de oraș, marea necropolă regală te poartă în lumea elenistică. Denumirea de mormânt regal vine, se pare, de la prezența grandioasă a acestui cimitir.
Locul de îngropăciune este un ansamblu funerar folosit inițial pentru aristocrații orașului. Case ale veșniciei sub pământ, aflate în oglindă cu cele ale vieții cotidiene.
Nu există foarte multe informații despre ritualuri, sau legate de persoanele care au fost îngropate în acest loc, însă asemănarea cu monumente funerare similare din Alexandria Delos sau Pergam întărește ipoteza existenței unor credințe religioase de tip sincretic.
Melissobouno sau Muntele albinelor se ridică semeț la câțiva km de Pafos, adăpostind alături de marea biserica a ansamblului monastic dedicat Adormirii Maicii Domnului, peștera în care s-a nevoit sfântul Neofit vreme de jumătate de secol - purtând spre cer drept pildă că nu toate cele pe care le știu oamenii sunt de folos, ci doar acelea care poartă în sine înțelepțirea drept călăuză spre cer.
Pentru insula Cipru Sfântul Neofit Zăvorâtul este unul din cele mai importante elemente ale identității grecești și creștine și o verigă esențială care leagă generațiile contemporane cu vestita împărăție grecească bizantină.
