Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
Cap compas: Popasuri sileziene
Joi, 09 Iunie 2016
Echipa emisiunii Cap Compas a ajuns duminică, 12 iunie, la Wroclaw, una dintre cele două capitale europene ale culturii din 2016. Ce istorii poartă pitoreasca regiune Silezia, ați putut afla de la ora 12:00, la TVR 2, TVR HD şi TVR+.
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Cap compas Polonia
Alte legături
Cap Compas

Ediția este disponibilă online pe TVR+.

Ținuturile Sileziei inferioare din Polonia oferă un amestec minunat de modern și medieval,  iar Castelul Ksiasz este o veritabilă perlă a acestei regiuni. Anul 2016 are, pentru Wroclaw, o semnificație aparte, întrucât metropola sileziană împarte, împreună cu orașul spaniol San Sebastian, misiunea nobilă de capitală culturală a Europei.

Practic, dincolo de un firesc freamăt generat de turismul tematic în Wroclaw, se primenesc idei generoase și nobile care așază pe un piedestal valorile perene ale Europei și ale umanității. Spațiul frumuseții nu esteun simplu slogan, ci presupune articularea a peste 400 de proiecte și a 1000 de evenimente în decurs de câteva luni. 8 curatori și mii de voluntari s-au implicat în gestionarea acestui proiect de anvergură.  Wroclaw a devenit astfel scenă a dezvoltării dialogului între oraș localnici și lume,  facilitând accesul la cultură și crescând interesul față de expresiile spirituale ale făptuirilor umane.

Prin cel de-al zecelea veac pe insula denumită Ostrovul Catedralei din Wroclaw, deja viețuiau aproximativ 10.000 de locuitori. Aveau și biserică, și ateliere meșteșugărești și case, toate din lemn. Mai târziu, într-o dinamică proprie marilor centre economice, toate aveau să se primenească.

Insula catedralei este bijuteria coroanei în Wroclaw. „Din apropierea catedralei se pot croi căile descoperirii acestui minunat oraș: depănând clipele pe străzi înguste încărcate de aer medieval, pornind pe promontoriile Odrei sau evadând spre zonele care primenesc cotidianul cu amprenta modernului care își trăiește timpul propriu în orice colț al capitalei voievodatului Sileziei”, spune Titi Dincă, realizatorul ediţiei de duminică, 12 iunie.

La începuturile sale, orașul se numea Wrotislava sau Wratislavia. Simplificarea denumirii a intrat în uz la sfârșitul secolului al XII lea, când se numea Prezla sau Breslaw, iar la mijlocul veacului al XIV-lea era deja cunoscut ca Breslau. Dincolo de toponimii și etimologii, locuitorii consideră că numele orașului este legat de prințul Vratislav I al Boemiei.

Prin apropiere se vor fi așezat încă din a doua jumătate a primului mileniu creștin triburile slejanie de origine slavă. Cetatea de atunci se află la intersecția unor importante drumuri comerciale care făceau legătura între nord și sud, pe de o parte și între occidentul și răsăritul Europei, pe de altă parte. Regiunea e evoluat dinamic, deși în numeroase situații strămoșii polonezilor au trebuit să lupte la propriu cu arma în mână pentru fiecare petic de pământ și spre îndeplinirea oricărei culmi a năzuințelor naționale.

***

Ajungem în fața unei epopei care a impresionat milioane de oameni, fie în calitate de admiratori ai magnificei picturi care reprezintă bătălia de la Raclawice, fie pe critici de artă și istorici care au descifrat dincolo de tușele artiștilor resorturile unor acte eroice care au rămas vii în sufletul polonezilor vreme de peste 2 secole. Zona expozițională adăpostește uriașa pânză cu lungimea de 114 m și înălțimea de 15 m instalată circular în rotonda aflată la etajul muzeului.

Vizitatorul este purtat într-o lume virtuală de alt tip decât cel cu care este obișnuit din lumea digitală. Perspectivele tridimensionale, jocul culorilor și dispoziția personajelor, efectele de lumină, îmbinarea elementelor reale cu cele picturale și, mai ales, expresivitatea scenelor din insurecția revoluționară condusă de Andrzej Kosciuszko developează unul dintre cele mai dramatice episoade ale luptei pentru independență.

Dintre notabilii vizitatori care au călcat pragul acestui muzeu trebuie amintiți Papa Ioan Paul II, Regina Beatrix a Olandei sau Czeslaw Milosz, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1980. Pictura a fost realizată în Lwow și terminată în 1894, fiind dedicată aniversării centenarului bătăliei de la Raclawice.

„Magia frumuseții poate prinde în mreje pe vremelnicul trecător prin Wroclaw astfel încât să îl petreacă prin fața clădirilor reprezentative în însoțirea unor auzite sau șoptite exclamații admirative.Orașul renăscut asemenea multor altor centre urbanistice poloneze după distrugerile celui de-al doilea reazboi mondial are cu ce se mândri”, adaugă Titi Dincă.

Piața centrală din Wroclaw este una dintre cele mai mari arii pietonale din orașele Europei în mijlocul căreia se înalţă simbolul urbei: clădirea Primăriei. Devenită în prezent spațiu muzeal cu zonele anexe transformate în magazine de suveniruri sau restaurante tradiționale, Primăria este un spectacol în sine. Fără a exagera, am putea spune că dacă ar dăinui doar primăria în zonă centrului nou și altceva nu ar mai exista, tot ar fi îndeajuns pentru a surprinde esențele acestui oraș. Nu mai puțin de 11 străzi conduc spre ansamblul monumental din inima orașului.

Clădirea primăriei este o emblemă a orașului care, din punct de vedere arhitectonic și funcțional, s-a dezvoltat vreme de 2 secole jumătate, în funcție de nevoile orașului și ale cetățenilor. Primele structuri au fost ridicate la sfârșitul secolului al XIII-lea și însemnau doar turnul, câteva pivnițe și cămări. Erau vremurile când comerțul era mai important decât administrarea cetății. Cu timpul, clădirea a căpătat un rol cheie în peisajul social și comercial, iar prosperitatea din veacurile al XV-lea și al XVI-lea a adus finalizarea înfloritoare a clădirii și conturarea arhitecturii finale.

Descoperind o altfel de Silezie și un edificiu deosebit cu multe istorii întrețesute între zidurile sale, echipa Cap Compas ajunge la Ksiasz ,al treilea castel ca mărime în Polonia. Grădinile sale parcă se prelungesc spre ansamblul princiar în chip firesc dincolo de rezervația naturală.

Toți cei care pragurile de la Ksiasz sunt fascinați de soluțiile arhitectonice, de așezarea într-un decor pictural  şi de istoria acestui loc. În prezent, spațiul este împărțit categorii distincte. Castelul principal este înconjurat de foste clădiri-anexe care au fost transformate restaurante, hoteluri, magazine cu produse locale. Deşi iniţial fusese proiectat  ca o fortificație, castelul  a devenit în scurt timp de la ridicare o  reşedinţă a aristocraților, ajungând să fie stăpânit  şi guvernat de una dintre cele puternice familii ale Europei din  spiţa von Hochberg.

Prima mențiune documentară este găsită în cronicile germane pe la sfârșitul secolului  al XIII-lea, când locul devenise un punct strategic defensiv al regiunii, construit de principele Bolko I. Castelul era supranumit în acele timpuri cheia Sileziei, adică de care treceai, te putai considera intrat  în Silezia inferioară.

Bolko I se supranumise Lord de Ksiasz, iar locurile erau recunoscute drept Colinele Prințului. Rezidenții puneau însă dintru început accent mai mult pe zona frumoasă decât pe avantajele militare.

Din ultima decadă a secolului al XV-lea Matei Corvin a devenit stăpân al locului. Cu acest prilej, castelul și-a început metamorfoza din fortăreaţă, în spațiu de locuit.Fiind administrat de Georg von Stein, comandantul armatei lui Matei Corvin, castelul a început să suporte transformări și încăperile să piardă din rolul defensiv și militar în favoarea îmbogățirii estetice.

Castelul a început să înflorească de atunci fiind la un moment dat supranumit Aripa lui Matei Corvin,  nume dat în onoarea suveranului. „Există în prezent mai multe locuri de vizitat și toate mărturisesc anumite fragmente de istorie. După ce a trecut din mână în mână pe la prinți cehi, maghiari sau polonezi, castelul a ajuns în custodia familiei sileziene von Hoberg, care l-a stăpânit 550 ani. Ei au avut cea mai mare influență, renovând și adaptând continuu spațiile interioare și adăugând elemente de completare în toate zonele castelului, de la turnuri și ziduri până la scări și incinte”, adaugă realizatorul reportajului.

***

„Cap compas” este un program de televiziune complex care comportă atât valente de ordin turistic cât şi dimensiuni complementare legate de obiceiuri, spaţii culturale, identităţi ambientale, stil şi rafinament în materie de amenajări ale industriei ospitalităţii, reţete culinare originale, degustări de vinuri şi forme de agrement. Lyon, Madrid, Tanzania, Dubai, Malta, Moscova, Ierusalim sunt destinaţii pe care jurnaliştii TVR Titi Dincă, Emilia Nicolaescu, Ana Preda, Elena Dinu vi le arată la TVR.

Pe TVR+ găsiți toate edițiile din arhiva emisiunii Cap Compas.