loader
Foto

„Cap Compas”: Kastoria, preț de o zi

Într-un ambient paradisiac, parcurgem un itinerar în care sunt surprinse artă, parcuri naturale, religie, mediul rural al vlahilor, proiecte europene pentru agricultură, sanctuare pentru protejarea urșilor și podgorii. Sâmbătă, 26  martie, de la ora 12.30.

 

Cap Compas

Orașul Kastoria este asemenea unui joc de puzzle care impresionează prin ordinea așezării fiecărei piese indiferent de faptul că aceasta poate fi casă, grădină, alee, desiș sau formă de relief.

(w882)

Muzeul bizantin, organizat sub patronajul ministerului elen al culturii și administrat de eforatul antichităților din Kastoria, instituție fondată în 1989, devine  cortina care dezvăluie  pe o scenă atinsă de nimbul religiozității și al artei expresii materiale ale frumosului care își au originile în egală măsura în lumea  imaterială, dar și în cea pământească.
(w882)
Caracterul unic al exponatelor este relevant pentru descifrarea funcției picturii sacre în universul religios al omului.
Lacurile Prespa au o valoare notabilă datorită mediului natural bogat și a peisajului, dar și datorită unor  mărginimi cu sate tradiționale și remarcabile monumente bizantine. Regiunea are un incontestabil potențial pentru dezvoltarea ecoturismului, a pescuitului sportiv și a sporturilor acvatice.
(w882)
Insula Agios Ahilios, aflată în mijlocul lacului mic de la Prespa, este un reper esențial pentru înțelegerea fascinantei istorii a acestui colț de lume. În secolul al X-lea, această insulă a fost unul dintre centrele puterii imperiale bulgare, epoca din care se păstrează ruinele masive ale bazilicii Sf. Ahilios.
(w882)
Pe această mică insulă se pare că a fost primul sediu al țarului Samuel,  care a ctitorit măreața catedrală din care au rămas doar ziduri și contururi de incinte. Planul arhitectural este similar cu cel al Marii Bazilici din vechea capitală Pliska, aflată pe teritoriul Bulgariei din zilele noastre.
Acoperind o suprafață de 260 km2, Megali Prespa are o adâncime de maxima 55 m. Ici-colo, prin margini de viroage, câte o icoană pictată direct pe stânca muntelui anticipează că ne aflăm într-o zonă cu un patrimoniu material și spiritual unic.
Panagia Eleusa, ce se tălmăcește Maica Domnului cea tandră și milostivă, face parte dintr-un complex eremitic vast care adună doar în această zonă, supranumita Micul Athos, alte 5 schituri. Anul de referință pentru ridicarea schitului este 1410, ctitori fiind principele sârb Vukasin împreună cu călugării Sava Iaocov și Varlaam. Este o zidire de cult manifest pentru solidaritatea care trebuia să existe între creștini în vremurile de restriște care începeau în Europa continentală prin stăpânirea otomană.
(w882)
Agios Germanos este singurul sat din regiune în care s-au păstrat toate casele vechi de piatră. Biserica bizantină, care este centrul de interes al  actualului sat, datează de la începutul secolului al XI-lea. Pictura în frescă a fost realizată în trei etape diferite. Cel mai vechi strat dezvăluie scene zugrăvite în secolul al XI lea, despre care se presupune că au fost realizate imediat după finalizarea edificiului. Biserica a fost construită  în cinstea patriarhului Constantinopolului Germanos, care a devenit și sfânt protector al zonei. Este posibil să fi funcționat ca biserică episcopală pentru Prespa după abandonarea bazilicii Agios Achilios. Elementele decorative în combinație cu planul bisericii și cu forma cupolei asociază locașul de cult cu perioada de revenire a zonei sub puterea bizantină în timpul împăratului Vasile II.
(w882)
La poale de înălțimi semețe se descoperă așezat la 1350 m altitudine satul Nimfeo și nu de la nimfe îi vine numele, ci de la vechiul cuvânt dorian nifeos, care înseamnă îmbrăcat în zăpadă. De aici și Neveska, nume purtat de cătun la vremea întemeierii de către vlahi. Închipuiri de legendă acoperă cu un fel de nimb casele, și mai ales biserica Sf Nicolae, ale cărei temelii au fost puse încă de la așezarea vlahilor în zonă în 1385. Erau păstori și luptători care s-au refugiat în munți din fața năvălirilor otomane.
(w882)
Lăcașul de cult, construit după modelul bisericilor timpurii, este unul dintre cele mai mari din Macedonia de Vest, loc în care opresc întotdeauna marii ierarhi ajunși în zonă. O întreită rezidire a edificiului a avut loc începând de la prima piatră de temelie, întrucât a fost ridicat de fiecare dată după cate o distrugere, mai întâi în 1867 și in cele din urmă în 1951, după incendiul provocat de naziștii  în 1947, cu sprijinul Asociației Editorilor de Ziare din Atena care a strâns banii necesari pentru renovare.
(w882)
Bogăția sătenilor s-a datorat meșteșugului confecționării de obiecte din argint care, începând din 1630 a devenit activitatea de baza aici și a făcut din acest sătuc un loc celebru pentru mai bine de trei secole. După ce localnicii au ajuns la un armistițiu cu otomanii, acceptându-se în schimbul unei taxe simbolice autonomia așezării, zona a avut parte de o prosperitate care se simte până în zilele noastre.
Facem cunoștință cu ospitalitatea greacă și vlahă strânsă în buchet de bună ospeție pentru tot omul ce calcă pragul pensiunii La moara.
Culori vesele în nuanțe care se pot îngâna într-o poezie subtilă atât cu înserarea, cât și cu strălucirile matinale. Ici-colo pare ca niște copii s-au jucat cu culori și bucăți de materiale pentru a amenaja căsuța din poveștile rostite de bunici în fața focului. La moară se așază în amintiri cu nedefinite nostalgii și prietenie, care se amestecă pentru a  arăta că ne aflăm într-un ținut în care starea de bine este nota dominantă.
(w882)
Aceste colțuri cu nebănuite surprize se continua aici prin sanctuarul urșilor gestionat de asociația ARKTOUROS, care a amenajat o zonă special împrejmuită, cu suprafața de 20 hectare, pentru ocrotirea unor specimene de urs. În limba greaca ARKTOUROS înseamnă gardianul urșilor, iar această pază a nobilelor animale este integral asumată de promotorii acestui tip de activități.
(w882)

Descoperim fertilitatea aridității, la 600 m altitudine, materializată prin muncă și inventivitate în deja celebrii ardei roșii de Florina, care în zona satului Agios Pantelimonos sunt cultivați din tată în fiu de familia Naoumidis. Pentru a controla calitatea, agricultorii dețin răsaduri verificate, provenite doar din soiul local și din semințe păstrate de la un an la altul.
(w882)
Naoumidis a devenit un brand în Grecia și mult dincolo de granițele țării, numele fiind sinonim cu calitatea, iar în unele cazuri cu unicitatea. Nu este implementat niciun proces de hibridare și puținul recoltat este incontestabila emblemă a producției bio. Dragostea pentru pământul fertil și admirația pentru produsele grecești fac din Naoumidis un fel de sipet mitologic al Amalteei, recognoscibil în multe țări și în gastronomia de top a numeroase bucătării din lume. Multe din bunătățile de aici se încadrează în paradigma generoasă a aperitivului mediteraneean, peste care doar câțiva stropi de ulei fac trecerea din borcane către papilele gustative.
(w882)
Răgazul nostru la podgorias Alfa este relevant pentru felul in care un viticultor și un chimist au conlucrat pentru a identifica în această parte a Greciei solul potrivit pentru crearea unui vin unic.
(w882)
Know-how-ul profesional, experiența și efortul echipei, în toate etapele de producție și promovare, sunt condiții necesare pentru rezultatul dorit. Clima locală este caracterizată de ierni reci, cu precipitații suficiente și zăpadă, care asigură viței de vie aprovizionarea cu apă necesară pentru a suporta vara relativ uscată.
(w882)
În plus, două lacuri învecinate contribuie la existența unui climat semi-continental blând, favorizând cultivarea soiurilor străine și autohtone, de struguri roșii și albi. Textura nisipo-argiloasă a solului, asigurând un drenaj ideal al apei pluviale, condițiile climatice favorabile în perioadele de maturare și recoltare și, în final, practicile viticole adecvate contribuie la o maturare completă a fructelor oferind astfel posibilitatea producerii unor vinuri de o calitate rafinată și arome bogate.

 

 

1:35 Acasă

Documentar* România-Germania, 2020

Regia: Radu Ciorniciuc

Cu: Gică Enache, Vali Enache, Rică Enache

*Filmul „Acasă” spune povestea unei familii care a trăit timp de 20 de ani în sălbăticia din Delta Văcăreşti, până când locul a căpătat statutul de zonă protejată-Parcul Natural Văcăreşti-primul parc natural urban din România. Timp de patru ani, regizorul Radu Ciorniciuc a urmărit marea aventură prin care a trecut familia Enache: de la o viaţă în completă armonie cu natura, la traiul plin de provocări din marea junglă urbană a capitalei. Pe măsură ce membrii familiei fac eforturi să se conformeze regulilor civilizaţiei moderne, încercând să păstreze în acelaşi timp legătura cu natura şi armonia dintre ei, apar întrebări legate de locul lor în lume şi felul în care poate arăta viitorul pentru fiecare.

Radu Ciorniciuc urmăreşte cu empatie povestea unei familii care luptă pentru acceptare şi pentru propria definiţie a libertăţii.

„M-am identificat în mare măsură cu sentimentul de familie pe care îl vedeam, cu felul în care membrii familiei Enache îşi purtau de grijă unii altora, cu nivelul acela de intimitate pe care nu-l poţi găsi decât în spaţiul tău intim, spaţiu pe care, ca jurnalist tânăr şi ambiţios, îl pierzi, pentru că tot ce faci devine un soi de bun public.”-Radu Ciorniciuc.

*2020-Festivalul Internaţional de Film de la Cracovia-Marele Premiu-Golden Horn pentru Cel mai bun Regizor;

*2020-Festivalul Internaţional de film documentar de la Munchen (DOK.fest)-Marele Premiu (VIKTOR Main Competition);

*2020-Sundance Film Festival-Premiul Special al Juriului pentru Imagine-Mircea Topoleanu;

*2020-Festivalul de film documentar de la Salonic-Premiul Special al Juriului;

*2020-Festivalul de Film de la Sarajevo-Premiul pentru Drepturile Omului;

*2020-Festivalul Internaţional de Film Transilvania-Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secţiunea Lungmetraj;

*2020-Zurich Film Festival-Menţiune Specială;

*2021-Dublin International Film Festival-Premiile Criticii şi pentru Cel mai bun documentar;

*2021-GOPO-Premiile: Cel mai bun film de debut, Cel mai bun film documentar, Cel mai bun sunet-Tom Weber, Andreas Mühlschlegel, Lukás Moudrý;

*2021-Black Movie Film Festival-Cel mai bun film-Young Adults Jury Award;

*2020-Free Zone Film Festival-Premiul pentru Drepturile Omului.

3:15 Ora de ştiri

(Reluare)
 

Revitalizarea zonelor rurale din România reprezintă o provocare complexă a cărei soluționare depinde, în mare măsură, de succesul ...

Celebrări, amintiri şi emoții muzicale la TVR 2!

Celebrări, amintiri şi emoții muzicale la TVR 2!

publicat: joi, 11 decembrie 2025

Sezonul 15 al emisiunii cu "Drag de România mea!" continuă sâmbătă, ora 20:00 şi duminică, ora 15:00 cu o gală dedicată celebrării muzicii şi ...

Joi, 11 decembrie, de la ora 21:05,  urmărim  o nouă ediție "Forța ideilor" la TVR 2.

 

#tvr2