Apropierea de impunătorul apeduct roman din Aspendos provoacă uimire pentru orice vizitator.

Este unic în lumea romană.

Practic prin contrucția a două sifoane inversate se asigură transportul apei pe o distanță de 1670 m între două coline.

La numai câțiva km depărtare de celebrul apeduct Aspendos se află cel mai bine păstrat teatru din perioada romană.

El a fost construit la jumătatea secolului al II-lea și apoi toți stăpânitorii de până în secolul al XIII-lea au întreținut spațiul care  uneori a devenit palat al membrilor dinastiei selgiucizilor.

Scena este remarcabilă, fiind unul dintre puținele teatre romane care are închisă pespectiva ambientală exterioară printr-un perete. Este cel mai bine păstrat teatru și un exemplu de tipologie arhitecturală romană al epocii lui Marcus Aurelius. Arena avea parapeți de protecție întrucât aici se desfășurau lupte cu gladiatori sau cu animale sălbatice. În anul 1200, principele Alaeddin Kaykabat a renovat și a decorat teatrul adăugând țigle pictate. A ridicat un turn deasupra intrării centrale a scenei.

Portul turistic din Antalya poate fi considerat punct de plecare pentru croazierele de-a lungul coastei.

În Antalya poți fi pragmatic sau visător. Un exemplu de rafinament arhitectonic și o expresie a fineței construcțiilor liciene așteaptă să fie înțelese în umbrele crepusculare.

Impunătorul complex funerar - care străjuiește teatrul - este o remarcabilă mărturie liciană legată de credința că odată așezați pe înălțimi, morții aveau mai ușor deschisă calea spre cer.

Stilul construirii acestor cavouri în stâncă este frecvent întâlnit în lumea liciană. Multe dintre morminte au decorații exterioare și diferite reprezentări în basoreliefuri iar interioarele sunt adeseori pictate.

Teatrul aflat la baza necropolei putea adăposti până la 10 mii de spectatori și este conceput ca două semicercuri concentrice zidite în prelungirea muntelui având galerii pentru acces în părțile laterale.

Dezvoltarea și așezarea trainică a orașului vechi a însemnat deopotrivă evoluție spitrituală și îmbogățire patrimonială. În teatrul de tip elenistic încăpeau 4000 de oameni așezați pe cele 26 de rânduri care urcă în trepte cioplite în calcar spre munte.

Kas, vechiul sătuc de pescar, este asemenea unui parc al jocurilor copilariei în care găsești de toate pentru toți. S-a numit inițial Habesos în limba veche din licienilor iar mai târziu a primit denumirea de Antiphellos.

Emisiunea „Cap compas” poate fi urmărită și online pe TVR+, în fiecare sâmbătă, de la ora 12:30.

Producător: Elena Dinu