loader
Foto

Bijuteria ascunsă a Africii | VIDEO

Sâmbătă, 9 decembrie, de la ora 12:30, la TVR 2 am însoțit echipa Cap Compas într-o călătorie în Algeria, un tărâm fascinant care ne așteaptă să-i descoperim tainicele comori.  

 

Cap Compas

Turismul înseamnă mai presus de toate o invitație de a gândi și acționa pacifist … spunea un gânditor contemporan.

Mai bine de un deceniu, Algeria a rămas în expectativă în ceea ce privește industria ospitalității, deși fundamentele de bază sunt la îndemână și abia așteaptă să fie materializate în acțiuni.

(w882)

Turismul este, în întreaga lume, un motor de accelerare a creșterii economice, dar și o resursă durabilă pentru țările care se află în topul clasamentelor. Neîndoielnic, industria turismului comportă și anumite dezavantaje, mai ales atunci când vizitatorii se numără cu milioanele într-un anume spațiu. Lumea plină de provocări în care am pășit deja, strecurându-ne printre factorii poluanți, aglomerația, respectul față de mediu și cel puțin teoretic sustenabilitatea, îndeamnă deja la multă prudență în promovarea și derularea activităților turistice.

Însă, atunci când aduni bune și mai puțin avantajoase se pare că alternativa rămân doar gândirea pozitivă și sprijinirea pachetelor coerente pentru viabilitatea turismului.

Alger poate fi apreciat și ca un creuzet al artelor, spațiu care a fascinat pe multi pictori, scriitori, arhitecți și realizatori de film.

(w882)

Realitatea devine la fiecare pas decor vivant și pictural care nu încetează să inspire creația. De la botezul literar al lui Albert Camus cu „La Maison mauresque” la poezia solară a lui Jean Sénac, prin vizitele lui Le Corbusier și adaptarea cinematografică a Străinului de Luchino Visconti, cartierul vechi joacă un rol central în creația modernă și contemporană. În Algeria s-a nascut și Yves Saint-Laurent, care la vârsta de 17 ani a plecat la Paris pentru a lucra cu Dior. Hoțul Pépé le Moko, interpretat magistral de Jean Gabin în filmul turnat în 1937, are drept scenografie labirintul de străzi și fascinantele case din Kasbah.

Insolit si misterios, orașul vechi strălucește în fața mării ca o entitate distinctă, dinamică, animată de o populație tânără și foarte primitoare.

(w882)

(w882)

O istorie adunată într-un singur loc. Străzile te conduc prin locurile unde timpul parcă alunecă pe făgașul vremurilor.

(w882)

O călătorie în Algeria presupune cunoașterea spațiului simbolic, eliberat de propriile viziuni, de prejudecăți sau evaluări pripite.

(w882)

(w882)

A fost sub dominație romană, arabă, spaniolă, apoi otomană, un important port al piraților, pentru ca, în final, să fie sub stăpânire franceză, până în anul 1960, când și-a căpătat independența, după lungi și sângeroase lupte. Și ca în mai toate orașele unde istoria lasă amintiri și în Alger există un monument al martirilor ridicat pentru comemorarea războiului algerian de independență​.

Producător: Elena Dinu

Foto: arhiva emisiunii TVR

16:05 Cursa prin istorie

Producător Anca Berlogea-Boariu

(Reluare)

17:00 Istoriile orasului

* Club A

*În anii '60, Institutul de Arhitectură din Bucuresti detinea mai multe spatii în vecinătatea actualului sediu, din strada Academiei, destinate atelierelor de proiectare. În anul 1967, Mac Popescu, student arhitect șsi viitor rector al universitătii în anii '90, călătoreste în Polonia si este fascinat de cluburile studentilor care apăruseră pe fondul miscărilor studentesti internationale din acea perioadă. În contextul destinderii politice de la Bucuresti, în care Ceausescu anuntă independenta politică fată de Uniunea Sovietică, Mac Popescu propune înfiintarea unui club studentesc, care se va deschide oficial în anul 1969, cunoscut sub denumirea de Club A. Amenajările au durat un an şi jumătate, tinerii arhitecti au pus umărul la treabă, mobilierul fiind confecţionat din lemn de stejar la un atelier de butoaie de varză. Clubul arhitectilor-ClubA-va face istorie timp de jumătate de secol. Initial, a functionat cu circuit închis, doar membrii, studenti arhitecti, aveau acces, iar evenimentele se desfăsurau după un program stabilit pe ore, pe întreaga durată a zilei. Se organizau ateliere, dezbateri, spectacole de teatru, concerte de muzică, sloganul fiind “Studenti, a sosit vremea să scăpăm desinerția care nu ne caracterizează!”. În episodul de astăzi, vom descoperi si alte fatete ale clubului, legate de istoria sediului din strada Blănari nr. 14 si de povestile arhitectilor din diverse generatii: Mădălin Ghigeanu, arhitect senior, Cristia Chira, lector dr. arh. UAUIM, Alexandru Călin, conf. dr. arh. UAUIM. Doru Ionescu, jurnalist muzical, autor a două volume despre istoria clubului, ne povesteste despre istoria trupelor care s-au afirmat acolo de-a lungul anilor, iar de la Teo Iancu, de profesie medic, vom afla cum, locatar fiind la etajul 1 al imobilului, a devenit DJ al clubului. În compania arhitectului Mădălin Ghigeanu, ne-am întors în trecut pentru cea mai puternică si frumoasă poveste despre rezistentă prin cultură, despre istoria clădirii proiectate de arh. Gheorghe Simotta în strada Blănari, la nr. 14, pe locul vechiului han al lui Zamfir, demolat în 1935 pentru a face loc străzii de astăzi.

Realizatoare: Lucia Zamfir, Raluca Bibiri

 
Beţişoarele invizibile ale neîncrederii - „Marocco”, la TVR 2

Cu un titlu inspirat de un binecunoscut joc de societate, „Marocco" explorează consecințele lipsei de încredere în cei apropiați. Asemenea ...

Revelion 2026 la TVR - o noapte-maraton cu film, teatru, muzică, arhive de aur și mari legende

Televiziunea Română întâmpină Anul Nou cu o ofertă editorială amplă și diversă, propunând telespectatorilor o noapte-maraton de programe ...

Crăciunul la TVR – emoție, credință și mari întâlniri artistice

Premiere cinematografice, concerte-eveniment, transmisiuni religioase și ediții aniversare de colecție, pe TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR Cultural, ...

 

#tvr2