„Cap compas” continuă explorarea Azerbaidjanului, iar în această duminică ajungem în Parcul Naţional Gobustan, înscris în Patrimonul UNESCO, unde se află cea mai mare concentrare de vulcani noroioşi din lume. De la 12:00, la TVR 2 şi TVR HD.
Editia este disponibila online pe TVR+.
Azerbaidjan este o țară frumoasă, cu un peisaj superb, ţinut rămas un mister pentru mulţi din călătorii zilelor noastre. Printre marile atracţii ale acestei tari se numără şi vulcanii noroioşi. În Parcul Naţional Gobustan se află cea mai mare concentrare de vulcani noroioşi din lume, aproximativ 300.
Vulcanii noroioşi din Azerbaidjan sunt alimentaţi de un rezervor subteran imens şi tot aici se află cei mai mari vulcani noroioşi, cu unele conuri ajungând la o înălţime de 20 de metri. Vulcanii aruncă nu doar noroi, ci şi diferite gaze, metan, dioxid de carbon sau azot. Această combinaţie este explozivă, ceea ce face ca în mod regulat din pământ să se vadă ţâşnind flăcări.
De-a lungul mai multor secole, măcinate de soare, vânt, cutremure și diverse precipitații atmosferice, blocurile de piatră s-au desprins din marginile unui strat vast de calcar și s-au rostogolit de-a lungul pantelor. Zbuciumul rocilor a creat o fantastică scenă a distrugerii, unde personajele sunt blocuri uriașe de piatră sau stânci risipite haotic una împotriva celeilalte. Din tainica lor apropiere au luat naştere aproape 20 peşteri mari şi mici şi copertine care azi servesc drept refugiu natural pentru locuitorii din regiune care se pot adăposti temporar în faţa intemperiilor.
Vestigiile arheologice din Gobustan au fost descoperite în 1930, atunci când un grup de muncitori a venit să ia pietriş din zonă. În 1939, arheologul Isaak Jafarzadeh a fost primul care s-a ocupat de petroglifele din Gobustan. În 15 ani de studiu asupra zonei, între anii 1940-1965 acesta a identificat şi înregistrat 3500 de desene pe 750 de pietre.
La începutul anilor '90, omul de ştiinţă norvegian Thor Heyerdahl a observat că bărcile desenate pe stâncile din Gobustan seamănă cu ambarcaţiunile scandinave. Astfel, a lansat teoria conform căreia populaţiile nordului şi-ar avea originile în teriitoriile Azerbajianului de astăzi.
Aflată în regiunea Ismailly, din nord estul Azerbaidjanului, la 220 de kilometri de Baku, Lahij este o mică localitate, destul de izolată şi înconjurată de munţii stâncoşi ai Caucazului. Cu o populaţie de aproximativ 2000 de persoane, în această zonă s-a exploatat cupru, însă astăzi zăcământul a fost epuizat.
Totuşi, ca urmare a acestui fapt, prelucrarea aramei s-a moştenit de-a lungul a sute de ani şi a creat o adevărată tradiţiei printre locuitorii în domeniul artizanatului. Sunt localnici care mai aduc şi o altă explicaţie a talentului lor în stăpânirea metalelor. Ei cred că numele localităţii vine de la Lahijan, oraş în Iran, de unde strămoşii lor ar fi plecat cu o mie de ani în urmă. Or, după cum se ştie, persanii au fost mari meşteri în multe activitati, inclusiv în prelucrarea metalelor. Indiferent care e adevărul, Lahij este o localitate aparte, cu un trecut şi o înfăţişare prezentă deosebită.
***
„Cap compas” este un program de televiziune complex care comportă atât valente de ordin turistic cât şi dimensiuni complementare legate de obiceiuri, spaţii culturale, identităţi ambientale, stil şi rafinament în materie de amenajări ale industriei ospitalităţii, reţete culinare originale, degustări de vinuri şi forme de agrement. Lyon, Madrid, Tanzania, Dubai, Malta, Moscova, Ierusalim sunt destinaţii pe care jurnaliştii TVR Titi Dincă, Emilia Nicolaescu, Ana Preda, Elena Dinu vi le arată la TVR.
