Cu o climă blândă şi 300 de zile însorite, Antalya este una dintre cele mai căutate destinaţii turistice. Dar succesul Turciei nu e datorat în întregime climei. Povestea completă a fost difuzată duminică, 6 martie, de la ora 12:00, la TVR 2, TVR HD şi TVR+.

Ediția este disponibilă online pe TVR+.

Indiferent de maniera în care sunt realizate ierarhizările şi topurile, Antalya a ocupat permanent primele locuri. Aproape 300 zile pe an sunt însorite la Antalya, iar clima blândă face posibilă plaja vreme de 10 luni între un revelion şi celălalt prag al unui an nou.

Din epoca fondării de către Atalos, aşezarea a fost locuită continuu până în zilele noastre indiferent de stăpânire. În secolul I î.Hr., Atalos a numit oraşul paradis Attaleia. Romanii l-au transformat în oraş al imperiului, iar împăratul Adrian a vizitat urbea. Au urmat bizantinii şi apoi turcii selgiucizi care au cucerit în 1207 oraşul şi l-au redenumit Adalya. În cele din urmă, otomanii au început să îi aducă strălucirea dusă pe culmi în Turcia contemporana a unei Antalii cu 1,2 milioane de locuitori.

Kaleici înseamnă, literal, „în interiorul fortăreţei”, iar cartierul contemporan a primit Mărul de Aur, adică Oscarul turismului, drept premiu pentru maniera de restaurare, devenind una dintre cele mai atractive zone de promenadă cu hoteluri, restaurante, magazine şi distracţie la îndemână toate, adunate într-un un amestec şăgalnic între roman bizantin, selgiucid, otoman şi contemporan turcesc.

Regiunea Antalyei are 640 km de ţărmuri, oraşul fiind cel mai important punct turistic de pe coasta estică a Mediteranei şi-i oferă o armonie subtilă între climă, frumuseţile naturale şi mărturiile istorice. „Riviera de turcoaz dezvăluie la fiecare pas scene memorabile, iar marina zilelor noastre poate fi considerată ţărm de logodnă perpetuă a simţurilor cu apele”, spune Titi Dincă, realizatorul ediţiei Cap Compas.

Side este neindoielnic un spatiu unic, unde marea aduce primenire şi răsfăţ pentru oricare nou venit. Am spune că este un oraş surpriză al momentului contemporan, deşi datează din secolul al VII-lea î.Hr.

În acele vremuri, era unul dintre cele mai importante locuri ale Pamfiliei antice, iar locuitorii aveau un dialect aparte, deosebit de limbajul megieşilor. Farmecul oraşului este dat de faptul că mare parte din ruinele antice au fost amenajate mai întâi ca locuinţe, iar pe măsură ce locul a fost cunoscut sş recunoscut, acestea au devenit facilităţi în industria turismului transformându-se în restaurante, terase, cafenele şi pensiuni, magazine şi ateliere, locuri în care să ai unde sta pentru că orele nu sunt îndestulătoare, deşi orasul este mic.

„Aici se află unele dintre cele mai importante ruine din Asia Mică care au şi avantajul de a fi rezistat datorită faptului că au fost reconstruite şi renovate până în vremuri medievale. Oraşul cucerit de Alexandru cel Mare şi-a depănat istoria prin epoci şi imperii până în zilele noastre”, adaugă realizatorul emisiunii.

Apeductul de la Aspendos aducea apa de la 19 km distanţă şi este un exemplu de preocupare pentru cele necesare bunei vieţuiri. Apa avea doua surse: una la izvorul Gökçepinar, aflat la o înălţime de 550 m şi a doua, la Pinarbasi, situat la 440 m altitudine, ambele cu debit de 40 l pe secundă.

Aspendos era o mică cetate, construită pe un deal în apropiere de drumurile comerciale. A fost fondată cu o mie de ani înainte de era creştină, de greci veniţi din Argos. Cetatea a prosperat în timpurile romane, având, la un moment dat, o populaţie de 20 de mii de locuitori.

Epoca de aur a oraşului a fost până în secolul al III-lea d.Hr., poziţionându-se în regiune ca un redutabil centru comercial şi chiar inamic cu cetatea de la Side cu care împărţea graniţa teritorială comună.