Sâmbătă, 9 iulie, ați putut revedea seria „Torţionarii” - realizată de Lucia Hossu Longin pentru „Memorialul durerii”. De la ora 16:00, am aflat biografia lui Nicolschi, autorul experimentului criminal de la Piteşti.

În hârtii era trecut ca „centru de reeducare studenţească”, dar tratamentul aplicat la Piteşti a fost „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”, după vorbele lui Aleksandr Soljenițîn. În perioada 1949 – 1952, în acea închisoare au fost aplicate cele mai crude forme de tortură, pentru ca într-un final prizonierii, să se tranforme, la rândul lor, în călăi. Această metodă a spălării creierului a fost influenţată de Makarenko, cel care a implementat-o prin intermediul serviciului sovietic NKVD.

În centrul concentraţionar condus de Eugen Ţurcanu şi şeful Securităţii, Alexandru Nicolschi, prizonierii au fost supuşi reeducării prin violenţă.

Alexandru Nicolschi (alias Boris Grunberg), general maior de securitate şi autor al experimentului criminal de la Pitești, s-a născut în 1915, la Tiraspol.  În 1932, a aderat la Comsomol, organizația de tineret a partidului comunist – motiv pentru care, în martie 1933, a fost arestat de Siguranța Statului, fiind însă eliberat după doar 5 zile de arest preventiv.

A urmat cursuri de spionaj NKVD, iar în 1941 a trecut graniţa cu România, fiind arestat la doar două ore după. A fost închis la Aiud, însă după 1944, el a avansat în sistemul represiv comunist, astfel că a ajutat la îndepărtarea grupului Ana Pauker, a trimis în fața plutoanelor de execuție sute de luptători ai rezistenței din munți şi a arestat printr-o capcană pe fruntașii PNȚ, în frunte cu Iuliu Maniu.

În Ministerul de Interne a activat ca secretar general din 1953 până în 1961, fiind adjunctul lui Drăghici, ministrul de la acea vreme.

„Că eu am fost acela care am organizat totul felul de torturi, că mă duceam şi mă uitam eu, care în viaţa mea n-am intrat în Piteşti, prin vizieră acolo în cameră cum se fac... îi chinuiau şi aşa mai departe. Aş vrea să spună ei  pe ce se bazează aceste informaţii, care sunt calomnii”, spunea Nicolschi în interviul pe care i l-a luat Lucia Hossu Longin, în anii 90, când a fost întrebat de rolul pe care l-a jucat la penitenciarul de la Piteşti.

„Cu toţi aceşti călăi m-am întâlnit personal pe tot parcursul „Memorialului Durerii”. I-am filmat cu aprobarea lor şi nu cu camera ascunsă. Credeţi că erau nişte mieluşei? Nu. Mai degrabă aceiaşi zbiri, aceiaşi fuhreri de odinioară, aceleaşi brute obişnuite să vorbească fariseic despre faptul că ei şi-au făcut datoria patriotică faţă de duşmanii clasei muncitoare. Şi mai ales că au conştiinţa curată.

E adevărat că după interviul cu Alexandru Nicolschi am fost, literalmente, şocată. De ce? Mi se părea înfiorător ca un om ajuns la vârsta de optzeci de ani, obligat să-şi rememoreze trecutul (trecut în care intra şi barbaria de la Piteşti), să nu aibă nicio tresărire de conştiinţă. Dimpotrivă. Aveam sentimentul, atât eu cât şi operatorul Doru Alexandru Spătaru, că din sertarul biroului va scoate un pistol şi va pune capăt, în stilul anilor ’50, acestui interviu. De altfel acest birou era împânzit cu fotografii ale generalului sovietic la trageri”, povestea Lucia Hossu Longin.

***

Seria Torţionarii

În 2013, emisiunea „Memorialul durerii” a difuzat seria „Torţionarii” – formată din opt episoade, în care au fost prezentaţi opt „torţionari” ai sistemului represiv comunişti. Printre aceştia, s-au numărat Liviu Borcea, comandant al coloniilor de muncă de la Capul Midia; Vasile Ciolpan, director al penitenciarului Sighet, Zoltan Szabo, comandantul lagărului de la Baia Sprie sau Gheorghe Crăciun, comandant al penitenciarului din Aiud.