„Vreau să știe generațiile mai tinere, cum am trăit noi, cu frigul din teatre, cu desființarea postului de garderobieră, pentru că nimeni nu-și mai lăsa paltonul la garderobă. Se auzeau aplauze înăbușite, pentru că spectatorii aveau mănuși în mâini, la 5 grade în sală.

Oamenii ne iubeau, veneau la teatru și la matineu și după amiaza și seara, iar toate sălile erau arhipline. Și cu toate acestea, am ieșit cu o pensie mizerabilă!...

Tot ce am făcut în viață a fost ca oamenii să fie mai buni, mai frumoși, să iubească arta, teatrul, filmul. Așa mi-am gândit eu viața, m-am multumit cu bucuria asta. Când ieși din teatru nu există să nu auzi "Ați fost minunat!", "Bravo, să nu ne lăsați!". Sunt gesturi care-ți fac o plăcere nebună! Dar, din păcate, le auzi tot mai rar, pentru că timpul nu a avut răbdare cu nimeni. Eu aș vrea să mai aibe răbdare cu mine, ca să mă bucur de nepoțică, de copii, de încă un spectacol. Atât mi -aș mai dori. Nimic altceva ...”, spunea Vladimir Gaiatan pentru „Destine ca-n filme”, la 1 octombrie 2018, când agăuga: Simt tot mai des și mai acut răutatea oamenilor și de asta mă feresc. Deseori mi-am pus sufletul pe tavă, așa sunt eu, mai naiv, mai sincer”

Revedeţi această ediţie a emisiunii cu Vladimir Găitan, într-un interviu ca o mărturisire la „Destine ca-n filme”, duminică, 15 noiembrie, de la ora 11.00 , la TVR2.