Echipa „Cap compas” şi-a continuat peregrinarea în „insula Afroditei” şi ajunge în actuala capitală a Ciprului - Nicosia şi în Larnaca, oraşe denumite în vechime Lidra şi Kition. Duminică, 19 martie, de la ora 13:00, la TVR 2, TVR HD şi online pe TVR+.

Ediţia este disponibilă online pe TVR+.

O lume efervescentă şi în acelaşi timp lipsită de zarvă, te întâmpină în labirintul de uliţe în Nicosia contemporană. Cei care au auzit câte ceva despre minunatul oraş, din centrul insulei Afroditei, vin la ţintă precisă. Parcă două cuvinte poţi purta cu tine în preumblarea prin inima Ciprului - ziduri şi zidiri, locuri şi locuiri - joc de cuvinte care se ghicesc dimpreună în aroma subtilă greu de descris dincolo de gânduri.

În 1489, când Nicosia devenea centrul administraţiei veneţiene, s-au ridicat şi zidurile de apărare care înconjurau oraşul conturând o  formă de stea. Republica veneţiană avea nevoie de siguranţă în faţa otomanilor iar aici poate fi întâlnită avant la lettre, ceea ce mai târziu avea să fie cunoscută drept fortificaţia de tip Vauban. Locuitorii sunt recunoscuţi ca fiind îndemânatici şi inventivi iar uneori priceperea atinge strălucirile creaţiei artistice. Străzi din Nicosia precum Lidra emană o puritate aparte preluată parcă din aerul împrejurimilor. Turismul cipriot se dezvoltă în această zonă mai ales având drept referinţă patrimoniul de tip universal. Nota caracteristică a oraşului este dată de străzile înguste şi de casele vechi. Pieţele sunt deschideri discrete în peisajul urban şi de multe ori ai impresia că nu ai părăsit strada principală.

Biserica Panaghia Faneromeni este precum un jalon care invită la o reîntoarcere către zidurile de apărare însă alegând altă cale. A fost edificată la sfârşit de secol al XVIII-lea, pe locul unei mai vechi mănăstiri de maici. Neoclasicul, bizantinul şi stilul latin medieval se îmbină armonios în arhitectura iar complexul eclesiastic pare o prelungire firească a oraşului.

În capitala Ciprului peregrinarea este o frumoasă descoperire a echilibrului între pitoresc şi simboluri. Palatul arhiepiscopal din Nicosia este o răspântie necesară înţelegerii realităţilor spirituale ale acestui popor. Într-o alăturare picturală sediul administrativ al bisericii şi Catedrala Sfântului Ioan Teologul alcătuiesc un ansamblu unic şi impresionant. Biserica a fost construită pe ruinele unei vechi abaţii Benedictine şi din timpurile strălucirii bizantine a devenit reperul împărtăşirii credinţei ortodoxe pe aceste meleaguri.

Ansamblul monumental dedicat independenţei este ridicat în 1973 şi comemorează eliberările prizonierilor ciprioţi din 1959, când insula şi-a obţinut independenţa de sub autoritatea britanică. Levantul se întâlneşte aici cu balcanicul în cele mai variate declinări. Doar o aruncătură de băţ desparte podişul înalt al Nicosiei de ţărmul sud-estic al Mediteranei şi de Larnaca. Pieţele locale şi fiecare colţ de stradă din oraşele cu potenţial turistic întâmpină pe vizitator cu cele mai surprinzătoare obiecte suvenir.

Larnaca are o populaţie de aproape 85 de mii de locuitori iar numele se pare că i se trage de la termenul larnakes ceea ce ar însemna sarcofag, datorită numeroaselor necropole întâlnite în apropiere. Edificiul cel mai reprezentativ al oraşului Larnaca este Biserica Sfântului Lazăr.

Decoraţii delicate, ferestre cu motive florale, uşi parcă ascunse privirilor şi străpungeri ale cerului cu semeaţa turlă compun definiţia picturală a unui spaţiu în care cerul parcă atinge pământul. Mai mulţi artişti şi arhitecţi celebri au contribuit în diferite etape la finalizarea şi rafinarea formelor exterioare şi interioare. Aproape un mileniu de istorie se aşterne la temeliile acestui edificiu care este organic legat atât de istoria timpurie a creştinismului cât şi de Bizanţul timpuriu şi de catolicismul medieval care şi-au găsit vetre de evoluţie în spaţiul insular al Ciprului. Biserica are o formă simplă cu linii suple şi întrări discrete. Este aproape ca o fortăreaţă însă culoarea gălbuie îi conferă distincţie şi puritate. Un interior amplu se dezvoltă pe 31 metri lungime şi 14 metri lăţime, asemenea unui sanctuar împărţit în trei secţiuni distincte separate de coloane.

Locul întâlnirii istoriei cu pietatea şi mai ales a două spaţii geografice diferite cel al Ţării Sfinte şi al Ciprului este incontestabil reprezentat de racla cu relicvele Sfântului Lazăr din Betania, satul aflat peste Muntele Măslinilor lângă Ierusalim. Exista aici obiceiul ca, în duminica dinainte de fiecare Paşte, icoana celui înviat de Hristos în Betania să fie purtată pe străzi în procesiune.

Sfântul Lazăr cel înviat, după patru zile petrecute în mormânt, era numit prietenul lui Hristos şi a fost conform tradiţiei primul episcop de Kition al oraşului Larnaca din zilele noastre. Se spune că după învierea din Betania nu a mai zâmbit toată viaţă decât atunci când a văzut un hoţ furând un ulcior căruia zâmbind i-a spus - „țărâna fură țărână”.

Aici se poate învăţa că de la liman şi ţărm de mare până la limanul colinelor şi munţilor Ciprul îşi păstrează nealterat filonul grecesc. Castelul de pe ţărm nu mai întâmpină cu principi şi prinţese şi nici cu cadâne şi emiri. Ne aminteşte însă de stăpâniri otomane. A fost loc de şedere pentru mulţi cuceritori şi aventurieri. De aici începe celebra alee a palmierilor care descoperă vizual Larnaca în toată splendoarea ei de port şi ţărm la Mediterană.

***

Cap compas este un program de televiziune complex care comportă atât valente de ordin turistic cât şi dimensiuni complementare legate de obiceiuri, spaţii culturale, identităţi  ambientale, stil şi rafinament în materie de amenajări ale industriei ospitalităţii, reţete culinare originale, degustări de vinuri şi forme de agrement.

Pe TVR+ găsiți toate edițiile din arhiva emisiunii.