„Cap Compas” ne-a invitat să parcurgem insula Tinos și să admirăm peisajele pe care le oferă acest ținut, în ediția din 5 noiembrie, de la ora 12:30, la TVR 2.
Tinos este o insulă, nu doar cucerită ci şi beneficiară a îndelungatei dominații venețiane, care a lăsat o amprentă vizibilă şi astăzi.
Pe tot întinsul ei găsești pământ arid și pietros, compensat de un amalgam de revelaţii și uimiri.
Oamenii de aici nu au uitat meşteşugul învățat de la înaintașii lor. Marmura se modelează indiferent de vremuri. Din când în când, ne oprim pe stradă pentru a admira un bărbat frumos care cioplește cu dalta o bucată de marmură, într-un nor de praf ca de zahăr. Muzeul de marmură este o lecție legată de istoria țării și a insulei, din antichitate până în zilele noastre.
O legendă veche spune că oamenii din această zonă au fost iniţiaţi în meșteșugul de a lucra marmura de către Fidias, a cărui navă, în drum spre Delos, a fost forțată de vânturile puternice să se adăpostească acolo. Indiferent dacă această poveste este adevărată sau nu, cert este că datorită ştiinţei de a modela marmura, sculptura a devenit arta dominantă în insulele Ciclade.
Tinos a fost cândva şi un centru de cult pentru Poseidon. A devenit şi un sanctuar faimos al Fecioarei Maria, înființat în Chora în 1823.
Chiparoșii se ridică ca niște vârfuri de lance, îndreptați spre șoimii care plutesc în înaltul cerului, de-a lungul drumurilor care leagă cele 66 de sate ale insulei. Un număr destul de mare pentru o insulă relativ mică. Aceste sate, unele catolice, altele ortodoxe, poartă pe chip amintiri arhitecturale moştenite din jumătatea de mileniu, cât a durat stăpânirea venețiană.
Producător: Elena Dinu
