Sâmbătă, 4 noiembrie, de la ora 12:30, la TVR 2, echipa emisiunii „Cap Compas” v-a propus o călătorie în Dalmația, pentru insolite întâlniri cu arta și arhitectura, cu obiceiurile locale, cu moșteniri ale celor care au prosperat de pe urma exploatării sării și, mai ales, cu oamenii din această parte a Croației.​

O istorie fabuloasă își așază amintirile în orașul Nin, care este cea dintâi reședință regală a croaților, vatră a sentimentului național și reper al identității religioase. Este dificil să definești și să încadrezi în tipare un oraș care are doar 500 m diametru, așezat într-un loc râvnit de romani, venețieni, austrieci și maghiari.

Romanii au găsit la Nin sau Aenona, cum au numit urbea, un veritabil tezaur reprezentat de posibilitatea exploatării și comercializării sării. Rămășițele templului roman, cel mai mare de pe coasta dalmată, ridicat în timpul împăratului Vespasian arată cât de important era acest petic de pământ pentru marele imperiu. Sanctuarul era folosit și ca tezaur sau bancă în care se păstrau bani și se efectuau tranzacții.

Diversitatea patrimoniului istoric al orașului Nin a generat săpături arheologice începând din 1777. La sfârșitul secolului al XIX-lea aria arheologică era cercetată amănunțit iar pe parcursul secolului al XX-lea, când numărul descoperirilor a devenit semnificativ, a fost amenajată o expoziție permanentă, inaugurată în 1999. Muzeul de istorie în forma actuală a fost organizat în anul 2005. Toate perioadele istorice importante ale evoluției orașului Nin sunt surprinse epocă după epocă în cele șapte săli.

Nu ne aflăm în paradisul biblic, însă acronimul Eden, care înseamnă Destinația Europeană de Excelență și este aprecierea de care se bucură orașul din partea Comisiei Europene, conduce cu gândul la asocieri spirituale mai ales și datorită faptului că localitatea este supranumită „Betleemul croaților”. Nin are tot ce își dorește și are nevoie vizitatorul și oferă chiar mai mult decât s-ar aștepta acesta.

Considerată de celebrul arhitect englez Thomas Jackson „cea mai mică catedrală din lume”, biserica Sf. Cruce este cupola peste timpurile credinței croaților. Un edificiu religios care a rămas neatins și nemodificat din veacul al IX-lea, când a fost construit, până în prezent. A fost capela domnească, Nin fiind orașul încoronării și reședința primilor regi croați.

Prima organizare statală croată a fost formată în secolul al IX-lea iar Nin ca oraș regal a trăit perioada sa de glorie până în secolul al XIII-lea. În secolul al IX-lea, Nin a devenit sediul primului episcop croat. Episcopii din Nin au jucat un rol important în viața religioasă, culturală și politică a țării. Un turn clopotniță originar din secolul al XIII-lea și reconstruit în secolul al XVII-lea stă de veghe la biserica Sf Anselm, loc în care s-au oficiat neîntrerupt slujbe din secolul al VI- lea, când a fost ridicată, până în prezent.

După ce a primit Premiul EDEN, Consiliul de Turism al Orașului Nin a stabilit o viziune clară asupra Eco-parcului Laguna Nin. Dezvoltare bazată pe un patrimoniu cultural și natural recunoscut și pe o manieră de conservare a mediului.
Plajele de nisip din jurul Ninului au o lungime de 8 km și sunt situate în mijlocul unui Habitat Natura 2000 care adăpostește plante endemice, 200 de specii de păsări, batracieni, reptile și animale protejate.
Locul este apreciat și pentru nămolul curativ. Sarea nu este doar o sursă de venit, ci și un factor care asigură un microclimat aparte acestei zone.
În fiecare an, există 2 zile în care locuitorii din Nin intră în acțiune pentru a ajuta la curățarea împrejurimilor. Natura și apa de mare curată reprezintă cel mai puternic argument pentru turiștii care vin aici. Turismul activ în spațiul de coastă al lagunelor este în continuă dezvoltare.

La Nin tehnologia de producere a sării este strâns legată de specificul acestei zone, cu mult soare, vânturi favorabile și poziție geografică deosebită. Având un procent ridicat de iod, sarea de aici este printre cele mai bune din Europa și din lume fiind un dar al climei locale, un amestec ideal de Mare Adriatică și soare cu vânt, care se coboară din munții aflați în apropiere.

Un peisaj selenar tivit cu albastrul mării descoperă insula Pag.

Orașul cel mai important, cu același nume, completează epopeea sării care a adus prosperitate tuturor ….fie celor înstăpâniți vremelnic, fie pentru croații autohtoni. Depozitele de sare, datând de pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, amenajate ca muzeu, sunt prețuite ca monumente, fiind mărturii ale arhitecturii utilitare a vremurilor trecute. Până în secolul al XX-lea, sarea a fost extrasă prin spălare. În prezent procesul este accelerat prin transferul sării de mare în parte uscate la o fabrică, unde se folosește aburul pentru a finaliza procesul de evaporare. Solana Pag este cel mai mare producător de sare de masă din Croația.

Există un număr destul de mare de case care datează din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, care armonizează stilurile romanic, gotic și renascentist timpuriu.

Conform documentelor istorice,  numele Pag este menționat pentru prima dată în secolul al X-lea.

Lucrările de construcție au început în 1443, respectându-se proiectul elaborat la Veneția, conform principiilor arhitecturii de Giorgio da Sebenico, un mare constructor și sculptor, care a participat la elaborarea planului urbanistic.
Calitatea unică a brânzei de Pag se datorează faptului că hrana oilor este influențată de sare și de clima regiunii. De regulă, maturarea durează minimum 5 luni rezultând o brânză cu aromă intensă și structură granulată.

Prima mențiune, din 1579, despre paška čipka, cum este numită dantela, este asociată călugărițelor Ordinului Sfântului Benedict. Surorile din mănăstire au înființat și prima școală de dantelărie pentru cultivarea acestei activități.
Lucrarea în sine se numește teg și în trecut se realiza fără niciun tipar. Meșteșugul era transmis din generație în generație și amprenta personală a fiecărei femei conferea plus de frumusețe și delicatețe fiecărei piese de dantelă.

Biserica Adormirea Maicii Domnului este situată în piața principală a orașului și este cel mai valoros monument de arhitectură ecleziastică din Pag. Piatra de temelie a fost pusă la 18 mai 1443. Interiorul îmbină armonios diferite stiluri, iar bolțile și arcadele conduc către cele cinci altare amenajate între secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. Fecioara Maria este considerată ocrotitoarea locuitorilor, iar prezența relicvelor Sfântului copil Valentin, un martir roman adus în Pag de la Roma de către un preot în veacul al XVIII-lea, adaugă plus de valoare spirituală locului.

Meterezele renascentiste ale portului vechi, cunoscut sub numele de Fosa, invită să porți în desaga de peregrin amintiri din vremea în care Zadar era o putere regională. Piața Cinci Fântâni din Zadar a fost construită în 1574 în timpul asediului armatei Imperiului Otoman, când șanțul defensiv a fost acoperit pe latura de vest a bastionului, excavat anterior în Evul Mediu.

​Moștenirea romană evidențiază importanța Zadarului. Oraș al ligurilor, care a trecut în diferite etape fie prin alianțe, fie prin cuceriri, fie prin colonizări sub autoritatea romană. Din forumul antic au rămas ici-colo frontoane, coloane, capiteluri și decorațiuni care arată măreția unui oraș roman municipiu mândru de legăturile cu împărați romani ale căror fapte au rămas nemuritoare.

Începând din 2017, prin decizia Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO, faimoasele ziduri ale orașului Zadar, pe care localnicii le numesc Muraj, au fost incluse pe lista Patrimoniului Mondial. Catedrala din Zadar a fost construită între secolele al XII-lea și al XIII-lea, deasupra structurii unui lăcaș de cult din secolele al IX-lea și al XI-lea, care fusese ridicat pe locul unei bazilici creștine timpurii. Creștinismul prinsese rădăcini în aceste locuri încă din veacul al V-lea.

Bazilica a fost dedicată inițial Sfântului Apostol Petru, dar atunci când episcopul din Zadar a primit relicvele muceniței Sf. Anastasia de Sirmium, cunoscută sub numele de Stošija, la începutul secolului al IX-lea, biserica a fost închinată martirei creștine care a trecut la cele veșnice în timpul împăratului Dioclețian. După ce fusese sever deteriorat în 1202 ca urmare a asediului venețienilor și al cruciaților, locașul de cult a fost reconstruit și finalizat în 1324 copiind-se forma biserici Santa Maria della Piazza, din Ancona.

Zadar este un dar al mării, iar edilii ajutați de artiști și de ingeniozitatea inginerească aduc, de fiecare dată când pot, ceva nou și atractiv. Oamenii se adună pe înserat în zona denumită Salutul soarelui, un cerc cu diametrul de 22 m, cu 300 panouri solare care se aprind odată cu amurgul.
În apropiere, celebra orgă a mării. 70 metri de trepte și 35 conducte de diferite lungimi și diametre sub acestea. Valurile intră și ies, provocând sunete asemenea celei ale unei orgi. Este cântecul mării, dar și al oamenilor. Este darul țărmurilor dalmate.