Echipa "Cap Compas" propune o călătorie în universul sacru al Siciliei aducând în prim plan valorile estetice și arhitecturale grecești, romane, bizantine, normande și arabe devenite pietre de hotar ale acestui unic creuzet al culturilor care a marcat viață religioasă a Europei. Sâmbătă, 2 mai, de la ora 17:30, la TVR 2 și TVR+.

Palatul normanzilor din Palermo este o fortăreață cu aspect exterior sever, aproape milităresc, care ascunde în pântecele ei o explozie de aur și lumină.
.
Capela Palatină supranumită Sixtina Siciliei este locul în care materia devine lumină și unde artă reușește să suspende timpul..

Capela a fost ctitorită de Roger al II-lea, primul rege normand al Siciliei, în anul 1130 fiind sfințită în 1143..

Capela a servit drept paraclis privat al familiei regale..

Nu era o biserică pentru mase, ci un spațiu de rugăciune intim, dar grandios, situat la primul etaj al Palatului Normanzilor. Mozaicurile, realizate în mare parte între 1140 și 1170, sunt dispuse după un program iconografic riguros.
.
Catedrala din Palermo „cântă” istoria Siciliei sub cerul liber, folosind piatră că instrument. Zidurile par a nu fi construite, ci „coapte” sub soarele mediteranean. Catedrala are un aspect de „biserică-fortăreață”. Turnurile și rândurile de metereze de pe marginea acoperișului îi conferă un aer defensiv, amintind de vremurile când clădirile sfinte trebuiau să fie și locuri de refugiu.
.
Interiorul ne întâmpină cu o eleganță neoclasică, unde albul domină și disciplinează spațiul, păstrând esență trecutului este un cadru de o modernitate atemporală, unde lumina este cel mai important element de decor.
.
.
Mormintele regale nu sunt despre moarte, ci despre statornicie. Într-un oraș al contrastelor și al schimbărilor bruște, aceste sarcofage de porfir rămân ancora imobilă, reamintind tuturor că, odată, aici a existat un „tron” care a luminat întreaga Europă.
.
Palatul Arhiepiscopal în prezent Muzeul Diecezan este locul unde sacrul coboară la nivelul privirii și se lasă admirat în firea materiei din care este făurit fiecare obiect. Palatul funcționează că o prelungire organică a Catedralei, oferind contextul necesar pentru a înțelege cum trăiau și cum patronau arta liderii spirituali ai Siciliei.
.
Este un liant, unde venerația pentru icoană se topește în admirația pentru măiestria pictorului. Primele structuri ale palatului datează din secolul al XV-lea fiind ridicate pe locul unor construcții mai vechi. Ceea ce admirăm astăzi este rezultatul unor transformări succesive, în special din secolele XVI - XVIII.
.
Biserica lui Iisus cunoscută sub numele de Casă Professa este o declarație de forță a spiritului iezuit apărută în timpul contrareformei unul dintre cele mai copleșitoare spații sacre din Europa.
.
Construcția acestui edificiu care reprezintă apogeul barocului sicilian a fost începută la sfârșitul secolului al XVI-lea, biserica fiind sfințită în 1633.
.
Biserica Santa Maria dell'Ammiraglio este spațiul unde timpul nu curge liniar, ci mai degrabă circular, în jurul cupolei aurite. Este o biserică-bijuterie în care lumina nu moare niciodată, ci doar se transformă, așteptând că un vizitator să îi descopere strălucirea ascunsă într-un colț de mozaic.
.
Lăcășul de cult poartă și numele La Martorana asociat mănăstirii benedictine înființate de nobila siciliană Eloisa Martorana, care a primit biserica în dar în 1433. Aici mozaicurile se metamorfozează continuu din imagini în tainice „prezențe”.
.
Orașul Monreale este momentul de revelație pură, locul unde viziunea normandă despre frumos a atins perfecțiunea absolută.
.
La Monreale mozaicurile alcătuiesc un univers. Peste 6.000 de metri pătrați de plăcute aurite acoperă toți pereții și cupolele. Mozaicurile spun întreaga poveste a omenirii, de la Facerea Lumii la faptele Apostolilor.
.
Pe baza unor estimări corelate cu complexitatea muncii se crede că la Monreale a lucrat o echipă de cel puțin 100 până la 150 de maeștri mozaicari, ajutați de sute de ucenici și muncitori auxiliari. Au fost folosite peste 2 milioane de plăcuțe aurii fiecare piesă fiind înclinată sub un unghi precis stabilit de maeștri pentru că, atunci când lumina soarelui sau a lumânărilor pătrunde în biserică, reflexia să fie maximă.
.
Segesta este o mărturie a faptului că, înainte de catedrale și mozaicuri, omul a căutat armonia cu peisajul. Templul din Segesta este, probabil, cel mai mare mister de piatră al Siciliei antice. Aici este un altar fără nume și nu se știe cu certitudine cărui zeități a fost dedicat.
.
Deși arhitectură este de un doric grec impecabil, Segesta nu era un oraș grec. Elinii își afirmau descendența pornind de la triburile troienilor.
.
Templul a fost construit între anii 430 și 420 î.Hr., într-o perioadă în care Segesta era o putere regională aflată în plin proces de „grecizare”. Construcția s-a oprit brusc, probabil din cauza războaielor cu Selinunte sau Cartagina, lăsând templul într-o stare de suspendare eternă. În epoca să de glorie, templul reprezenta voința de afirmare.