*Comori uitate din bazinul Mediteranei (Tresors oublies de la Mediterranee, Franţa, 2016), 8 eps.

Regia: Jerome-Cecil Auffret

Bazinul mării Mediterane este regiunea care adăposteşte cele mai multe situri înscrise în patrimoniul mondial UNESCO din lume. Această bogăţie este atât de strălucitoare, încât lasă în umbră adevărate bijuterii: comorile uitate ale Mediteranei.

*Capela Palatină din Palermo

Capela Palatină din Palatul normand din Palermo a fost ridicată în 1130, cu 30 de ani înainte de catedrala Notre-Dame din Paris. Constructorul său, regele normand Roger al II-lea al Siciliei, a dorit să-şi exprime prin somptuoasele mozaicuri credinţa sa creştină, cosmopolitismul şi toleranţa.

În acea vreme, cruciadele făceau ravagii în Mediterana; la ele participau cavaleri creştini din toată Europa. Printre ei, contele Roger de Hauteville, care a smuls Sicilia de sub domnia musulmană, şi astfel insula a intrat sub conducere normandă. Când fiul său, Roger al II-lea a moştenit coroana, a creat regatul Neapolelui şi al Siciliei, stabilind capitala la Palermo. Despre uimitoarea domnie, puţin cunoscută, a acestui tânăr monarh al singurului regat cosmopolit din Mediterana, am aflat din consemnările mamei sale-regina Adélaïde. Istoricii artei consideră că Renaşterea italiană s-a născut aici, sub conducerea acestui rege luminat.

*Grădini de vis: geometrie, artă, viaţă (Jardins d'ici et d'ailleurs, Franţa, 2016)

Regia: Emmanuel Descombes, Aurélia Michon, Jean-Michel Vennemani

Arhitectul peisagist Jean-Philippe Teyssier ne prezintă cele mai frumoase grădini din Franţa şi din întreaga lume. Datorită întâlnirilor lui cu grădinari, peisagişti, horticultori, arhitecţi, istorici sau administratori de domenii, arta acestor spaţii naturale se dezvăluie ochilor noştri.

Realizatorii au vorbit cu artiştii peisagişti care găsesc soluţii inovatoare pentru a oferi spaţii pentru respiraţie şi poezie într-o lume tot mai urbanizată.

*Ep. 26: Sacro Bosco-Italia

Sacro Bosco, grădină misterioasă din nord est-ul Romei, a fost înfiinţată în anii 1.550 de Vicino Orsini, duce de Bomarzo, care a înfrumuseţat-o permanent până la moartea sa, în 1584.

Ca sursă de inspiraţie a fost folosită civilizaţia etruscă, dar într-un stil care se apropie de manierism, curent apărut la finalul Renaşterii italiene în care erau refuzate regulile tradiţionale de armonie şi de imitare a naturii.

După moartea lui Vicino Orsini, grădina este părăsită timp de peste 350 de ani. A fost redescoperită pe la mijlocul secolului al XX-lea mai ales datorită lui Salvador Dali. Sacro Bosco rămâne şi în zilele noastre o sursă de inspiraţie pentru artişti.