Tiberiu Soare şi Iulian Vrabete, doi cunoscători ai muzicii, din două generaţii şi genuri diferite, pun în discuţie grupul rock Phoenix, în prima ediţie a emisiunii „Mituri muzicale româneşti”. Sâmbătă, de la 17:00, la TVR 2 şi TVR+.
Ediţia este disponibilă online pe TVR+
Tiberiu Soare şi Iulian Vrabete, doi intimi ai muzicii, din două generaţii dar şi genuri muzicale diferite, pun în discuţie grupul rock Phoenix, un adevărat mit autohton contemporan. Povestea lui bate filmul, nici astăzi aventurile sale nu sunt elucidate, în timp ce muzica a intrat în folclorul urban. În studioul emisiunii, refrenele celebre sunt cântate de doi dintre noii membri ai trupei, Costin Adam – voce şi Flavius Hosu – tobe, ajutaţi de Andrei Bălaşa – chitară şi Petre Osman – bas. Chibiţează Bogdan Tudor („Distrugătorul de mituri”), nu vreţi să fiţi în locul lui.
Liderul chitarist Nicolae Covaci vorbeşte de norocul că, la începuturi, Sfinţii (cum s-au numit iniţial) au avut un club al lor. Fondatorul basist Bela Kamocsa n-a uitat că au venit să-i „exporte” impresari italieni încă din anii ’60. Textierii Victor Şuvăgău şi Victor Cârcu sunt invocaţi alături de Moni Bordeianu că au sintetizat mesajul unei întregi generaţii. Aceea care citea „Bravo”, nu „Arici Pogonici”.
„Vremuri” şaizeciste, care s-au sfârşit prost pentru trupă, atunci când solistul a emigrat în America, şi nu oricum - Mircea Baniciu a fost martor ocular, n-a uitat până astăzi concertul cu cântec. El, cel care avea să devină următoarea voce Phoenix (cu inflexiuni de dascăl, care rezonau în subconştientul românului, cum e de părere George Stanca) şi care nici nu visa că în următorul deceniu avea să cânte cu rockerii pe stadioane.
Ioji Kappl şi-a schimbat la rându-i cariera şi viaţa, atunci când – în arhivele de folclor, alături de Nicolae Covaci – a avut revelaţia stilului etno-rock. Unii spun că sunt într-adevăr „Cei ce ne-au dat nume”, alături de Sfinx, că au influenţat cel mai puternic grupurile pop-rock româneşti, că ele vor s-o recunoască sau nu (Dan Chişu). Florian Pittiş îi propunea la un moment-dat Academiei Române, pentru că au conştientizat tineretul şaptezecist că aparţine României.
Nicolae Covaci şi-a asumat continuitatea, după a doua interzicere, singura posibilă – în libertate, în Occident. După scindări şi reuniri, Revoluţia i-a regăsit împreună pe trei dintre muzicienii fugari. Au revenit în România, au reînnodat drumul de unde-l opriseră. Numai că altele au fost priorităţile fiecăruia, iar showbusiness-ul autohton funcţionează după alte principii. Liderul şi-a fidelizat câţiva instrumentişti străini, iar în România a căutat o garnitură tânără, cu un nou suflu.
Dirijorul Tiberiu Soare, moderatorul emisiunii de pe TVR 2, a cântat la rândul său, în adolescenţă, la chitară rece, versurile fierbinţi din „Mugur de fluier”, iar Iulian Vrabete a suplinit de câteva ori postul de basist. Fiecare dintre muzicieni, din perspectiva sa, este impresionat până astăzi de conceptul „Cantafabule” pus la cale cu cărturarii Şerban Foarţă şi Andrei Ujică. Iar grupul Phoenix a devenit un mit al muzicii contemporane româneşti, amprentat şi în viaţa reală de menirea păsării mitologice.
„Fie să renască!” (Doru Ionescu, realizator ediţie)
Foto Credit: Arhiva Phoenix, Costin Petrescu, Alex Danes, Aurel Baboi (foto TVR)
