De la începutul lunii iunie am încercat să-i conving pe consumatorii casnici de gaze să impună furnizorilor un preț mai mic în noile contracte,  începute la 1 iulie, odată cu liberalizarea pieței de gaze naturale.

Pentru că  în ultimele luni prețul livrării gazelor de către producători a scăzut cu peste o treime, la fel ar trebui să scadă și facturile.

Ținta mea principala în postările din pagina de Facebook a emisiunii D’ALE LU’ MITICĂ nu ținea doar de economiile din facturi, cât de un nou tip de atitudine, prin implicarea românilor în modelarea pieței; să înceteze creșterea nejustificată a tarifelor. O bună ocazie de potolire a lăcomiei „băieților“ din energie.

Am detaliat procedura concretă de cercetare a noilor prețuri și de schimbare a furnizorului. Cu beneficiile și riscurile aferente. Puțini s-au străduit să își asume că e în puterea lor să schimbe tariful din următoarele facturi. Majoritatea preferă să-i lase pe alții să riște, chiar dacă asta o să-i coste usturător la iarnă.

Furnizorii mari au mizat pe faptul că oamenii nu reacționează și contractele se prelungesc automat la vechile prețuri. Deși noii furnizori vin cu prețuri mult mai mici, adaptate la scăderile internaționale. Cu toate că Agenția Națională de Reglementare în Energie dă garanții ferme pentru toți furnizorii și asigură o procedură clară prin care nimeni nu va rămâne fără gaze, oamenii nu vor să riște. Rămân în captivitatea vechiului furnizor pentru că „nu ne putem pune cu ei.“ Sau, mai jalnic, rămân în șmecheria păguboasă de tipul: „lasă-i pe alții să riște și dup-aia, om vedea…“

Cei 70-80 de furnizori din lista garantată de ANRE propun prețuri între 109 și 326 lei pentru un MWh. Tariful de pe ultima factură se plasează undeva pe la mijloc. Rațiunea unui tarif triplu față de oferta minimă a listei vine nu doar din tupeu și lăcomie, cât din intenția de a face din tariful mediu de 160 lei o soluție acceptabilă. Câtă vreme producătorii vând gazele cu o treime mai ieftin, nu e în regulă că furnizorii să păstreze prețurile neatinse.

Cu greu, am găsit consumatori care și-au urecheat furnizorul ca să coboare prețul. De pildă, Gheorghe Stelian Rancea din Siliștea Snagovului, comuna Gruiu, a obținut în noul contract o reducere de 16 % de la vechiul furnizor. Familia Călărașu din aceeași localitate, a încercat fără succes să obțină o reducere serioasă de la cei mari; în final a ales un furnizor mai mic, care i-a oferit cu 27% mai puțin pe prețul unitar.

Toată această liberalizare ne va fi utilă doar dacă reacționăm cât mai mulți și împingem piață spre prețuri mai mici; dacă nu, furnizorii vor forța spre prețurile de mare obrăznicie din capătul listei ANRE cu tarife de 326 lei/Mwh.

Ideea e următoarea: dacă facem mulți un efort, îi reeducăm pe furnizorii noștri. Dacă așteptăm să facă ordine statul, pierdem vremea. Reacția celor datori să ne protejeze față de prădătorii din zona furnizării de energie e dezolantă. Se complac sub pretextul că bieții furnizori ar fi făcut contracte de achiziție la sfârșitul anului trecut cu prețuri mari și de aceea nu pot reduce acum. ANRE nici măcar nu a cercetat în prealabil contractele - cadru oferite consumatorilor de către furnizorii de gaze. În urma corespondenței avute cu ANRE, am primit doar o căruță de cuvinte prin care încercau să se ascundă în spatele degetului, ca să camufleze realitatea că nu își asumă explicit vreo penalizare a furnizorilor care ar putea mări nejustificat prețurile după încheierea contractului. Nu mai pun sare pe rană să va aduc aminte ce lefuri colosale au cei de la ANRE și ce mulți sunt!

În plus, parlamentarii datori să monitorizeze ANRE și piața de energie, invidioși pe profitul uriaș al furnizorilor, au găsit o singură soluție: să mai pună o taxa la încasările lor. Nu s-au gândit să forțeze reducerea prețurilor, deci să ușureze soarta consumatorului care plătește. Marea lor găselniță e o taxă nouă prin care statul să căpușeze căpușele private, lăsate de capul lor, în așa-numita liberalizare. Ca să stoarcă împreună buzunarele oamenilor din câteva milioane de gospodării.

Prin urmare, să nu așteptăm schimbarea prin intermediul instituțiilor; să ne-o asumăm noi!

Vestea bună e că putem schimba furnizorul și acum. Oricând. Nu chiar instant, ci începând cu luna următoare. Protocolul de transfer, cu elaborarea documentelor și regularizarea durează 21 de zile de la data cererii, iar decontul final de lichidare poate ajunge până la 42 de zile. Important este că puteți să schimbați furnizorul fără explicații, fără penalități. Pur și simplu!

Dacă în sfârșit va hotărâți să aveți un preț mai mic, grijă la semnarea contractului, să va fie clar tariful FINAL. Cereți garanții pentru respectarea prețului și termenelor. Nu vă lăsăți înecați în marea de cifre din care se compune tariful final. Atenție la cei care adaugă un abonament. Unele adăugiri sunt minore, altele nu.

De fapt, ținta finală nu e să schimbați furnizorul, ci prețul. Până să alegeți un alt furnizor, puteți începe cu notificarea celui actual. Spuneți-i acum, în scris, că prețul pe burse al gazelor a ajuns sub 30 de lei pe MWh și că e de neacceptat să mai plătiți 160 lei pe MWh - sau cât aveți în facturi. Domoliți disperarea lor de a pune deoparte profituri tot mai mari în conturile din Franța, din Germania, din Cipru ori Insulele Virgine. Principalii doi furnizori din România dețin peste 90 % dintre contractele cu consumatorii casnici; cel care domină jumătatea de nord a României e din Germania, cel care domină sudul e din Franța. Iar furnizorul care vine iute din urmă e asociat cu un ceh și cu un fond de investiții cu conturile în off-shore.

Pe-acolo vă ajung banii. Luptați-vă pentru ei, să mai rămână ceva și în buzunarele voastre. ​

Camelia Robe