Sâmbătă, 9 mai, de la ora 10:00, la TVR 2 și online pe TVR+, am luat micul dejun cu Jean-Jacques Askenasy, medic neurolog și cercetător în domeniul neuroștiinței, membru de onoare al Academiei Române.
Jean-Jacques Askenasy: ’’După părerea mea a vorbi despre conştiinţă ca o valoare de sine stătătoare este o utopie’’
După ce am filmat la Mic Dejun - prilej cu care ne-am cunoscut - am avut plăcerea de a ne revedea, într-un context foarte select, la ceremoniile Fundaţiei ’’Augustin Buzura’’, ce au avut loc la Cercul Militar Naţional, după toate regulile unui protocol de înaltă ţinută. O mulţime impresionantă de oaspeţi, un program cultural demn de personalitatea celui căruia îi era dedicat, o seară reuşită.
Printre invitaţii speciali care au luat cuvântul s-a numărat şi Jean-Jacques Askenasy. Un discurs impresionant, nu prin enumerarea calităţilor celui omagiat, a întâmplărilor diverse care i-au adus împreună ci prin vocaţia prieteniei devoalate cu o asemenea adâncă simţire, cu o asemenea onestitate a redării celor mai rafinate trăiri şi amintiri, încât audienţa s-a oprit puţin din inevitabilele discuţii mocnite la un pahar de şampanie şi a ciulit urechea.
Profesorul Askenasy vorbea duios despre prietenul său - care-i fusese şi pacient - nu la trecut, ci la prezentul continuu. Confidenţele pe care le făcea acum în public dovedeau că prietenul său nu plecase din inima lui. Continuă să se gândească intens la el, să se raporteze unul la celălalt. Este atât de rar acest sentiment, încât brusc, mi-am dat seama de valoarea extraordinară a şansei pe care oricine s-ar bucura s-o aibă în viaţă, de a cultiva o astfel de prietenie unică.
Pornind de la aceste observaţii, care-mi treceau prin minte cu viteză, am înţeles că profilul doctorului Askenasy este unul foarte special.
Tot ce a realizat în viaţă a pornit de la acest principiu de bază: încrederea în prietenia necondiţionată. Iar de aici, toate conjuncturile şi încercările vieţii - chiar şi dezrădăcinarea - dar şi realizările, ascensiunea profesională, familia, deciziile care trebuie luate nu sunt, în esenţa lor, atât de greu de dus.
Un exemplu de o asemenea rafinată spiritualitate, de o asemenea apropiere şi umanitate m-a făcut să cuget în ce eroare esenţială trăim în timpul din urmă. Eşuarea în aplicaţii şi moduri sofisticate de comunicare, aparent constructive, nu ne aduc mai aproape. Numărul imens de like-uri nu este barometrul prieteniei. Suferinţa se consumă în singurătate şi, de multe ori, în indiferenţă sau falsă compasiune.
În cazul celor doi, un telefon în miez de noapte, prin care, la celălalt capăt al firului a simţit că prietenul său este în dificultate, l-a determinat pe doctorul Askenasy să se urce în primul avion şi să vină de la Tel Aviv, la Bucureşti pentru a fi aici când a fost nevoie de el, nu ca medic, ci, mai ales, ca sprijin moral. Pentru mine, acest gest nu poate să însemne decât întâlnirea dintre două spirite mari şi răsplata cea mai preţioasă pe care se poate descoperi într-o viaţă de om.
Acesta este doctorul Jean Jacques Askenasy pe care am avut onoarea de a-l întâlni, fără a ne cunoaşte prea mult, dar pe care îl preţuiesc pentru toate motivele despre care v-am povestit până acum.
La finalul ceremoniei, am ciocnit cu toţii un pahar de vin, discutând fel de fel de fleacuri dar, cu acea certitudine a reîntâlnirii cu cineva cu care ai, cu adevărat, ce împărtăşi şi cu care vă puteţi revedea şi dumneavoastră, sâmbătă, 9 mai, de la ora 10:00, la TVR 2.
Producător tv: Ileana Ploscaru Panait
