Încerc peste puteri să retrăiesc sentimentele din momentul întâlnirii cu Francesc Miralles la filmarea noastră de la Cafè Verona. Mi se pare atât de îndepărtat, încât cu greu mai pot reface, chiar şi în gând, câteva amintiri.

Francesc Miralles mi-a plăcut foarte mult, pentru că, deşi celebru, însoţit mereu de un asistent atent la toate nevoile sale – era să zic ’’mofturi’’ ca în cazul unei vedete, dar nu, era departe de aceste excese – felul său de a empatiza cu cei pe care de abia îi cunoştea era de un firesc dezarmant. Tentaţia familiarităţii însă nu trebuia să sară pragul. Urmărea cu o nedisimulată atenţie toate preparativele noastre din culise.

Era foarte curios – am observat asta – de felul în care interacţionau oamenii, de eficienţa dialogului lor în chestiunile practice, profesionale. Nu ascund că eram presaţi de timp, pentru ca el să poată prinde lansarea în România a ultimului volum, ’’Iubire cu ’i’ mic’’, un bestseller internaţional, accesibil acum şi publicului de la noi, alături de ’’Ikigai – secrete japoneze pentru o viaţă lungă şi fericită’’ (coautor alături de Héctor Gacía) şi ’’Cel mai fumos loc din lume e chiar aici’’ (împreună cu Care Santos).

Câteva întrebări curente, legate de unghiul de filmare, de direcţia privirii, de înregistrarea în priză directă şi... spectacolul a început. Imediat mi-am dat seama că scriitorul, jurnalistul şi muzicianul Francesc Miralles, era şi un exersat psiholog şi sociolog. Mintea sa disciplinată stoca explicaţii simple şi succinte care expuneau eficient tezele susţinute în cărţile traduse în peste 20 de limbi.

A călătorit mult, până la capătul lumii şi înapoi, iar acolo unde i-a plăcut în mod special a şi rămas o perioadă mai îndelungată, tocmai pentru a putea înţelege cultura, civilizaţia, viaţa cotidiană pentru ca mai apoi să le ordoneze în studii sau romane de ficţiune.

A găsit o multitudine de modele în colţuri uitate din lume. A trăit acolo, încercând să se acomodeze şi să asimileze norme de viaţă şi comportament, tocmai pentru a proba teoriile sale sociologice. Au rezultat cărţi fascinante, care se citesc în ritm alert şi cu sentimentul acut că pofta vine mâncând.

Este un exemplu valid care demonstrează cum ne-am putea şi noi reconecta la simplitatea lucrurilor esenţiale care sunt îndeajuns pentru o viaţă de om.

Francesc Miralles pare că a descoperit acest secret al vieţii îndelungate, fericite şi armonioase, pentru că este un globe-trotter care nu călătoreşte doar de amorul artei, ci pentru a recupera fragmente mici dintr-un joc la scară largă, care ne implică şi pe noi dacă vrem să supravieţuim ca specie, pe planeta Pământ.

Ileana Ploscaru Panait