Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
Iuliana Marciuc începe anul 2014 în forţă la TVR 2
Luni, 06 Ianuarie 2014
"Destine ca-n filme" v-a adus în prima ediție din acest an noi subiecte absolut incredibile, printre care și povestea impresionantă, dar dureros de reală, a lui Mihăiţă Dragomirescu, regizorul-cerşetor.

UPDATE: Ediția de marți 7 ianuarie este disponibilă online pe TVR+

Pentru prima ediţie pe 2014 a emisiunii “Destine ca-n filme”, Iuliana Marciuc aduce în faţa telespectatorilor un erou a cărui viaţă poate fi transpusă oricând într-un scenariu de film. Este vorba de Mihăiţă Dragomirescu, regizorul care înainte de Revoluţie avea un viitor strălucit în faţă. Acasă îl aştepta o familie frumoasă, formată dintr-o soţie iubitoare şi un fiu de 9 ani. Profesional, era un regizor de teatru apreciat, având în palmares colaborări cu Sergiu Nicolaescu. Mihăiţă Dragomirescu era un om care, ajutat de dragostea celor din jur, reuşise să învingă o boală cruntă, în urma căreia îşi pierduse un plămân. Nimeni şi nimic nu anunţa tragedia şi schimbarea radicală care avea să urmeze...Revoluţia din 1989 l-a prins în Bucureşti şi a însemnat pierderea soţiei şi a fiului care au fost împuşcaţi la Sala Dalles. I-a găsit după patru zile la groapa comună.

De atunci, viaţa a fost pentru Mihăiţă Dragomirescu o continuă încercare. Urmăriţi marţi, 7 ianuarie, de la ora 20.00, la “Destine ca-n filme”, povestea incredibilă, dar dureros de reală, a regizorului-cerşetor.

Cea de-a doua poveste de viaţă pe care Iuliana Marciuc a pregătit-o pentru ediţia din 7 ianuarie este cea a lui Alin Călinescu, născut într-o familie bogată, care i-a oferit totul de-a gata. Într-o seară, Alin şi-a dat seama cât este de nefericit pentru că nu făcuse nimic pe cont propriu. Şi-a lăsat acasă maşina de 30.000 de euro şi tot confortul oferit de părinţi, a pus într-o geantă câteva lucruri personale, a luat 1.000 de lei şi a plecat la Bucureşti să ia viaţa în piept de unul singur. De atunci, părinţii nu l-au mai ajutat cu niciun ban, iar el se mândreşte cu faptul că acum nu numai că stă pe propriile lui picioare, dar că reuşeşte şi să îşi ajute financiar bunicii. Nu-i pare rău după bogăţia lăsată în urmă şi este mândru că a reuşit să facă totul prin forţe proprii.