Documentar * (Jardins d'ici et d'ailleurs, Franţa, 2016)

Regia: Emmanuel Descombes, Aurélia Michon, Jean-Michel Vennemani

Arhitectul peisagist Jean-Philippe Teyssier ne prezintă cele mai frumoase grădini din Franţa şi din întreaga lume. Datorită întâlnirilor lui cu grădinari, peisagişti, horticultori, arhitecţi, istorici sau administratori de domenii, arta acestor spaţii naturale se dezvăluie ochilor noştri.

Realizatorii au vorbit cu artiştii peisagişti care găsesc soluţii inovatoare pentru a oferi spaţii pentru respiraţie şi poezie într-o lume tot mai urbanizată.

*Ep. 25: Grădinile Jnan Sbil-Maroc

Oraşul Fes din nordul Marocului adăposteşte cea mai mare Medina-oraşul vechi-din lume. La interescţia oraşului vechi cu cel nou se află grădinile Jnan Sbil-înseamnă Rai în limba arabă-care se desfăşoară pe o suprafaţă de mai bine de 7 hectare.

Ele au fost înfiinţate la iniţiativa sultanului Moulay Abdallah în secolul al XVIII-lea şi au devenit grădini publice abia la sfârşitul secolului trecut. Vegetaţia lor excepţională este compusă din numeroase esenţe, precum eucalipt, pin şi palmieri, bătrâni de mai mult de un secol.

Documentar * (Jardins d'ici et d'ailleurs, Franţa, 2016)

Regia: Emmanuel Descombes, Aurélia Michon, Jean-Michel Vennemani

Arhitectul peisagist Jean-Philippe Teyssier ne prezintă cele mai frumoase grădini din Franţa şi din întreaga lume. Datorită întâlnirilor lui cu grădinari, peisagişti, horticultori, arhitecţi, istorici sau administratori de domenii, arta acestor spaţii naturale se dezvăluie ochilor noştri.

Realizatorii au vorbit cu artiştii peisagişti care găsesc soluţii inovatoare pentru a oferi spaţii pentru respiraţie şi poezie într-o lume tot mai urbanizată.

*Ep. 26: Sacro Bosco-Italia

Sacro Bosco, grădină misterioasă din nord est-ul Romei, a fost înfiinţată în anii 1.550 de Vicino Orsini, duce de Bomarzo, care a înfrumuseţat-o permanent până la moartea sa, în 1584.

Ca sursă de inspiraţie a fost folosită civilizaţia etruscă, dar într-un stil care se apropie de manierism, curent apărut la finalul Renaşterii italiene în care erau refuzate regulile tradiţionale de armonie şi de imitare a naturii.

După moartea lui Vicino Orsini, grădina este părăsită timp de peste 350 de ani. A fost redescoperită pe la mijlocul secolului al XX-lea mai ales datorită lui Salvador Dali. Sacro Bosco rămâne şi în zilele noastre o sursă de inspiraţie pentru artişti.