”Enescu a fost alchimistul ce a transpus folclorul frumos și neșlefuit al țării sale în superbe compoziții recunoscute peste hotare”, afirmă dr. Tessa Dunlop într-un scurt film dedicat genialului muzician român.
Îndrăgostită iremediabil de România, încă de acum 30 de ani, așa cum recunoaște, Tessa Dunlop, doctor în istorie, jurnalistă și scriitoare, scrie și vorbește despre țara noastră de fiecare dată când are ocazia. În seria de filme scurte dedicate personalităților de seamă ale culturii române - ”Who is Romania”, alături de Ștefan cel Mare, Regina Maria, Constantin Brâncuși, se află și George Enescu. Filmul despre marele nostru muzician George Enescu realizat de Tessa Dunlop reușește în doar câteva minute să umple de mândrie inima oricărui român.
La 143 de ani de la nașterea sa, pe 19 august, TVR a transmis emisiuni dedicate lui George Enescu. TVR Cultural le-a propus telespectatorilor o serie de ediții speciale, programe de arhivă, testimoniale inedite, concerte și documente video de o mare valoare patrimonială.
”Când avea 3 ani, la un bâlci, Enescu a fost fascinat de romi și de cântecele lor. Un an mai târziu cânta la vioară, după ureche, ca ei. Iar la 5 ani scria prima sa compoziție muzicală. Enescu urma să devină cel mai tânăr student admis la Conservatorul din Viena”, spune Tessa Dunlop în filmul său.
Și într-adevăr, de-a lungul vieții, încrederea și admirația lui Enescu față de arta și creația lăutarilor au rămas constante.
La 4 ani, Enescu primea în dar de la părinți o mică vioară de jucărie cu trei coarde, însă tânărul, întristat că pasiunea sa pentru muzică nu era luată în serios, a aruncat darul în foc. ”Abia după ce primeşte vioara mult visată, începe să cânte după ureche, pe o singură coardă, cu un singur deget, melodii auzite în sat.”(georgeenescu.ro)
George Enescu spunea în urmă cu mai bine de un secol: „Lor, ţiganilor, să le mulţumim că ne-au păstrat muzica, această comoară ce abia acum o preţuim; numai dânşii (!) ne-au desgropat-o, au trecut-o şi dat-o în păstrare din tată în fiu, cu acea grijă sfântă ce o au pentru ce le e mai scump pe lume: muzica.” (George Enescu/ georgeenescu.ro)
Din materialul realizat de Cristina Andrei pe pagina Muzeului Național George Enescu descoperim că Enescu a studiat în profunzime muzica lăutărească pe care a descoperit-o în copilărie: ”De la contactele sporadice din copilărie, cu lăutarii din Cracalia, Zvoriştea, Dorohoi, Botoşani, Mihăileni etc., până la cele profesionale din epoca maturităţii de la Iaşi, Tescani, Sinaia şi Bucureşti, de la cercetarea culegerilor de folclor tipărite şi în manuscrise (la Academia Română), până la colaborările în concerte şi recitaluri (cu Nicu Buică, Dimitrie şi Gh. A. Dinicu), George Enescu a reuşit să pătrundă nu numai „secretele” muzicii lăutăreşti, ci şi în sufletul acestor trubaduri populari anonimi, sfârşind prin a-i îndrăgi şi preţui, asemeni unor colegi de breaslă profesională cultă.”
La 16 ani, Enescu debuta pe scena internațională, la Paris, cu prima sa compoziție muzicală de maturitate, Poema română. Iar opera sa, Oedip, își avea premiera mondială în 1936. Lucrările sale cele mai iubite, interpretate de-a lungul anilor de cele mai valoroase orchestre din lume, cele două Rapsodii Române sunt ”esența tărâmul natal, transpusă în muzică.” (Tessa Dunlop)
Compozitorul, interpretul, dirijorul, mentorul George Enescu și-a ”împărtășit muzica precum un leac” și nu doar în momentul intrării României în război, când a strâns bani pentru Crucea Roșie, ci pentru generații întregi ce îi vor asculta creația. Așa cum bine au remarcat jurnaliștii de la Times, George Enescu este ”sufletul muzicii românești.” (Tessa Dunlop)
Filmul Tessei Dunlop despre Enescu s-a difuzat la TVR 2, pe 19 august, de la ora 11:50.
foto: pexels
Info: Tessa Dunlop, georgeenescu.ro
