Partea I: "Puterea" – duminică, 10 ianuarie, ora 13.10

Partea a II-a: "Adevărul" – duminică, 10 ianuarie, ora 20.10

Inginerul Petre Petrescu intră în conflict cu omul partidului, Pavel Stoian, fiindcă se opune cu argumente ştiinţifice construcţiei unui baraj de mari dimensiuni, care se dorea a fi realizat în numai doi ani. Înfierat într-o şedinţă de partid, este apoi luat cu maşina neagră de acasă şi aruncat în beciurile Securităţii.

„Puterea şi adevărul este cel mai puternic şi mai convingător film de propagandă şi mai ales manipulare în favoarea acceptării comunismului ceauşist drept cea mai bună dintre lumile posibile. Puterea şi adevărul este Crucişătorul Potemkin al nostru.” - (Cristian Tudor Popescu, „Filmul surd în România mută”, 2011)

Conceput la vremea sa ca un film de propagandă, care punea în opoziţie "noua eră Ceauşescu" şi perioada lui Gheorghiu-Dej, "Puterea şi adevărul" îşi păstrează multe calităţi care i-au adus succesul în anii '70 şi chiar un premiu la Festivalul de la Veneţia: de la ritmul alert al naraţiunii, la pleiada de mari actori din rolurile principale. Este o oglindă, aşezată într-un anumit unghi, a unei epoci, pe care o putem privi și judeca astăzi cu bagajul cultural acumulat în ultimii 30 de ani.

Despre personaje
"S-a vorbit despre Elena Ceauşescu-personaj de film după premiera filmului Puterea şi Adevărul (...), film politic cu „cheie”, comandă de partid. Personajele, uşor de identificat, sunt interpretate de mari actori români: Pavel Stoian (Gheorghiu-Dej) – Mircea Albulescu, Duma (Nicolae Ceauşescu) – Ion Besoiu, Petre Petrescu (Lucreţiu Pătrăşcanu) – Amza Pellea şi Ana, soţia lui Duma (Elena Ceauşescu) – tânăra Irina Gărdescu, actriţă stabilită în 1975 în SUA.
Rolul nu e de întindere, dar are momente importante ori subtilităţi neaşteptate. În „Filmul surd în România mută”, Cristian Tudor Popescu se opreşte la scena sărutului „conducătorului” cu „mireasa”: „Stoian îşi apropie încet, milimetric, capul de al Anei. Intră într-un fel de transă pasională, mirosindu-i părul. Melodia se termină. Stoian, cu ochii închişi, se desprinde cu greu de Ana. Fără să deschidă ochii, o sărută apăsat, lung, totalmente nepărinteşte, pe gură”. Surprinzătoare scenă într-un film cu încărcătură politică şi emoţională neaşteptată. (...)" (Maria Neagu, Historia nr. 180, ianuarie 2017)

* 1972 - ACIN - Marele Premiu şi Premiile pentru interpretare masculină - Mircea Albulescu -  şi pentru montaj – Lucia Anton, Cristina Ionescu

* 1972 - Veneţia - Premiul de selecţie al criticii

***

România, 1972

Regia: Manole Marcus

Scenariul: Titus Popovici

Muzica: Tiberiu Olah

Cu: Mircea Albulescu, Ion Besoiu, Amza Pellea, Octavian Cotescu

***

Mai multe informații despre filmele programate la TVR 2 puteți afla aici.