Urmăriţi miercuri, 4 mai, la TVR 2, de la 21:10, un film emoţionant în care Gerald Butler interpretează rolul - cu gândul la propria sa copilărie.

Părinţii lui Gerald Butler au divorţat când el avea mai puţin de doi ani şi a fost crescut de mama lui, fără ca până la 16 ani să îşi cunoască tatăl şi fără să ştie dacă acesta este viu sau mort .

Aşa se face că atunci când a primit scenariul filmului „Dragă Frankie”, după ce a citit primele pagini, l-a aruncat şi a refuzat rolul. Nu a dorit să se implice într-o poveste despre un băiat crescut doar de mamă, părăsit de tată. Cu toate acestea, aşa cum a declarat presei: „exact lucrurile care m-au făcut iniţial să refuz rolul, m-au determinat mai apoi să îl accept”.

Aşa a ajuns Gerald Butler, avocat ratat şi stea de cinema fără studii de actorie în viaţa reală, să interpreteze cu multă sensibilitate un rol unic - într-un film despre cât de departe poate merge un părinte din dragoste pentru copilul său.

Acţiunea este despre o tânără mamă, Lizzie, care îşi creşte singură băieţelul, pe Frankie, după ce a reuşit să fugă de soţul abuziv. Frankie e surd, dar foarte comunicativ, inteligent şi îi place să călătorească în ţinuturi îndepărtate cu ajutorul imaginaţiei. Din dorinţa de a-l proteja, Lizzie nu i-a explicat niciodată adevărul despre viaţa lor, ci i-a povestit că tatăl lui e tot timpul plecat, fiind marinar pe vasul comercial Accra. Din când în când, Frankie primeşte scrisori simpatice de la el – care sunt scrise, în realitate, tot de mama lui. Într-o zi, însă, minciuna elaborată se întoarce împotriva lui Lizzie: Frankie află că vaporul Accra va acosta chiar în orăşelul lor scoţian, aşa că Lizzie trebuie să găsească rapid un bărbat care să joace rolul tatălui pentru o zi.

Acest bărbat este rolul pe care îl interpretează Gerald Butler. Este un personaj fără nume - i se spune doar „străinul” – fiind un rol pe care starul l-a jucat cu gândul la copilul care a fost şi care a crescut fără tată până la adolescenţă. Aşa cum a declarat Gerald Butler la lansare: „Dragă Frankie” este un film cald, optimist, melancolic, un film la care plângi mult, dar care la final îşi aduce pe faţă cel mai mare zâmbet, iar lacrimile sunt doar de fericire”

Filmul deţine 8 premii la festivaluri din Europa, SUA şi Canada fiind nominalizat la Cannes, BAFTA, Premiile Filmului European şi Premiile acordate de criticii de film din Londra