Memorialul Durerii continuă seria „Femei în rezistenţa românească”, iar pe 4 octombrie a difuzat povestea Doinei Cornea, profesoara de franceză din Cluj, care a fost asemuită de presa străină cu Havel sau Yablokov.
UPDATE: Ediția este disponibilă online pe TVR+.
S-a adresat pentru prima oară în 1982. Voia să le vorbească „celor care n-au încetat să gândească” şi a trimis prima ei scrisoare postului de radio Europa Liberă. De atunci, profesoara de franceză de la Universitatea „Babeş Bolyai”, Doina Cornea, a început bătălia contra regimului comunist. A scris peste 30 de texte postului de radio, a publicat o carte în regim samizdat, urmată de alte patru traduceri din limba franceză. În 1983, a fost dată afară din universitate, iar la trei zile de la revolta muncitorilor din Braşov, 15 noiembrie 1987, Doina Cornea împărţea fluturaşe de susţinere împreună cu fiul ei. Pentru acest fapt, a fost arestată vreme de cinci săptămâni.
Episodul prezintă destinul unuia dintre cei mai cunoscuţi disidenţi români, Doina Cornea. Într-un interviu realizat de echipa serialului „Memorialul durerii”, ea vorbeşte despre primele ei plecări în străinătate, în Franţa, când, recunoaşte ea, „mi-am dat seama că noi trăim ca nişte viermi aici, ne lăsăm striviţi”. Rememorează momentele în care a fost chemată de Securitate şi supusă anchetelor sau despre metodele de hărţuire aplicate atât ei, cât şi familiei sale.
De presa străină, ea a fost numită „conştiinţa pierdută” a României şi a fost asemuită cu disidenţii polonezi sau ruşi, precum Havel sau Yablokov. Prin scrisorile deschise pe care i le-a adresat şi lui Nicolae Ceauşescu, Doina Cornea propunea separea puterilor în stat, respectarea drepturilor omului, apariţia unei prese de opoziţie sau reformarea agriculturii din ţară.
