loader

DANIELA ZECA BUZURA: JURNAL DE CARANTINĂ (XXX)

“Dacă Dumnezeu nu s-ar fi odihnit duminica, ar fi avut timp să termine lumea”. Gabriel Garcia Marquez

 

Daniela Zeca-Buzura
Mic dejun cu un campion

Duminică, 26 aprilie

CAMERA OBSCURĂ

 

Scriu de treizeci de zile despre o realitate pe care nu o cunosc. Sau, mai degrabă, despre o irealitate neașteptată care a înghițit, așa cum o eclipsă înghite luna, tot ceea ce credeam că e stabilitate și deprindere.

Așa de pildă, una dintre pierderile mari pe care mi le-a adus carantina e anularea plimbărilor mele matinale de duminica.

Obișnuiam să ies devreme, ca și cum aș fi avut un cățel de plimbat, în împrejurimile din cartier-la vânătoare de sclipiri secrete ale vechilor case și străzi dintr-un București ruinat.

Această hoinăreală îmi lipsește, abia dacă mă mai aventurez doi-trei pași, cu o patalama în care nu am cum să scriu “plimbare”, până în Dionisie Lupu sau până la “Fântâna cu copii”, din Pitar Moș.

Dar azi mi-am creat o nostalgie nouă, de izolare, și îmi văd locurile iubite de sus, din camera obscură de sub pod.

Camera obscură e o cușetă magică de sub acoperiș, fostă odaie a servitorilor, arondată cu act apartamentului în care locuiesc (și care face parte dintr-un edificiu istoric, construit în 1938, într-un subtil și unic Art Deco, căruia, la consolidarea barbară a imobilului, i s-au îndepărtat feroneriile și minunatele hublouri de la ultimul etaj).

Însă mă mulțumesc cu ce a rămas, mi-am decorat anume această nacelă în care transpiri cum ai intrat, acum are climatizor, un fotoliu, rămas dintr-o garnitură de nuc a unui salonaș din alt veac și am burdușit acolo câteva sute de cărți care nu mai aveau niciun loc în încăperile de jos.

La început, volumele au fost ordonate, m-am bucurat un timp de mirosul suav al lemnului negeluit al polițelor, dar acum e totul bric à brac, o harababură de cutie a Pandorei, în care eu degeaba caut, de exemplu, “Eseuri de duminică” ale lui Constantin Noica. Un volumaș pe care filosoful l-a scris chiar ca într-un amuzament de după-amiază, dar pentru că nu îl găsesc, aproximez oarecum din memorie: “E atât de înstrăinat lumii omul contemporan, încât nu poate înțelege ziua a șaptea decât ca pe o nouă înstrăinare a sa de lume. Duminica nu-i e lui nicidecum ziua regăsirii, ci a unei pierderi de alt fel, în lume. “

Noica a gândit aceste rânduri într-unul dintre ultimele momente de răgaz de dinaintea începerii celui de-al Doilea Război Mondial, eu mi le amintesc în plină pandemie. Dar, poate că măcar în acest chip mi-am salvat, cât de cât, ziua de duminică...

Pe mâine, cu drag, DZB.

(w882)

13:00 TVR 70

* Vara amintirilor: Voie buna cu Stela Popescu

14:00 Romania face bine

Sezon Nou

* "Bujorasi du pe vâlcele"

Într-o lume care pare că si-a pierdut busola, captivă între ecrane de telefon si zgomotul cluburilor, șapte tinere din Craiova au ales să demonstreze că traditia poate fi mai „cool” decât orice trend de pe internet. Ele nu vânează aprecieri pe instagram, ci caută sunetul curat al muzicii vechi, într-un demers care transformă folclorul în cea mai pură formă de nonconformism.

Grupul se numeste „Bujorasi de pe vâlcele” si este cel mai tânăr taraf de muzică arhaică din tară. Sub bagheta profesorului Cristian Mihăescu — mentorul care a dus-o pe Maria Chivu spre trofeul „Vedeta Populară” — aceste eleve de gimnaziu transformă lemnul viorii, al cobzei sau al fluierului în cea mai pură formă de exprimare. Am mers la Craiova să vedem cum degetele lor dau viată doinei si cum rigoarea repetitiilor clădeste o nouă legendă.

Realizator: Catalin Apostol

Director de imagine: Doru Iacovescu

* „Herasti”

La mai putin de o oră de Bucuresti, Herăstiul se află într-un echilibru fragil între ceea ce a fost si ceea ce mai poate fi salvat. Este un loc în care istoria nu se află doar în documente, ci în ziduri, în drumuri, în biserica veche si în urmele unor foste domenii care au modelat identitatea zonei.

De-a lungul timpului, aici s-au intersectat influente culturale, politice si economice care au lăsat în urmă o mostenire complexă. De la resedinte boieresti si influente aristocratice, la perioade de transformare radicală în secolul XX, Herăstiul a trecut prin toate etapele unei istorii românesti în miniatură: dezvoltare, schimbare, reorganizare si, mai recent, abandon.

Astăzi, unele dintre aceste urme sunt încă vizibile, altele sunt în pragul disparitiei. Există clădiri care au rezistat timpului, dar șsi spatii care se degradează accelerat, în lipsa unor interventii coerente si a unor solutii administrative clare. Între patrimoniu si ruină, diferenta devine tot mai subtire.

Realizator: Melania Trifu

Prezentator: Irina Luca

 
Vara amintirilor: Voie bună cu Stela Popescu, la TVR 2

Sub genericul „TVR 70”, la TVR 2 ne bucurăm să o revedem pe iubita actriţă Stela Popescu în scenete şi cuplete celebre realizate în anii '80. ...

Gala copilăriei la „Drag de România mea!”

Gala copilăriei la „Drag de România mea!”

publicat: miercuri, 03 iunie 2026

Culoare, bucurie, nostalgie, amintiri, emoție şi cea mai bună muzică pentru copiii mai mici sau mai mari.

„Ai idee?!” – ediție dedicată Universității din București

Universitatea din București, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România și cea mai bine clasată universitate ...

 

#tvr2