loader

DANIELA ZECA BUZURA: JURNAL DE CARANTINĂ (XXIV)

“Cum ascunde luna /Faţa sa de soare, /Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum, /Cel ce prin trupească moarte ai apus.” (Prohodul Domnului, Starea întâi)  

 

Daniela Zeca-Buzura
Mic dejun cu un campion

Vineri, 17 aprilie

NOAPTEA JILȚURILOR

Deși era orb, a stat o zi cu fața spre pădure și n-a vorbit. Era în Vinerea mare a ultimului Paști pe care l-am trăit acasă, împreună, atâția câți ne mai găseam, împuținați-în orele de dinaintea Prohodului .

Din când în când, bea un pahar cu apă. Mi s-a părut atunci că s-a rugat, dar nu pot să știu sigur ce a făcut, stând cu vântul în față și cu foșnetul plopilor, în curtea casei lui de la Corbeanca. Era ca azi, în miezul lui aprilie, dar cu trei ani în urmă, iar peste două luni avea să plece.

Abia când n-a mai fost, am luat aminte că scriitori pleacă altfel decât toți, grație unui pact secret și doar al lor, pe care îl fac cu Dumnezeu și îngerii. Păstra un crucifix deasupra patului (și-l adusese din Ierusalim) și o icoană veche de argint, fără ca ele, ca obiecte, să ne mărturisească altceva, în plus, rugile lui .

Odată am încercat să îl provoc să vorbim împreună despre “necredința“ lui Cioran, pe care o vedea ca falsă necredință, altădată -despre Papa Ioan Paul al II-lea, pe care îl vizitase în privat, dar Augustin Buzura mi-a răspuns că pur și simplu sunt câteva lucruri despre care vorbești doar în gând.

Cu toate astea, ne-am povestit, totuși despre un magic ritual precreștin, pe care eu îl trăisem în casa bunicilor, iar el îl petrecuse, de asemenea, în Maramureșul copilăriei: era Joia mare a focului și a jilțurilor pentru morți.

În noaptea Joii Mari spre Vineri, familiile scoteau scaunele afară și, sprijinite pe lângă pereți, le așezau în preajma unui foc.

Cei dragi și duși veneau la ai lor, călăuziți și încălziți de flacără. Așa că eu visez din când în când acest consiliu al umbrelor întoarse, ajunse acasă în Săptămâna Patimilor și care nu vor să-mi vorbească, lăsându-mă cu un dor sfâșietor: e tatăl meu, e Augustin Buzura, rude, mentorii mei toți, sunt și copii, sunt câinii casei și alte suflete pe care le-am iubit, pe când eu tremur speriată în vis, că nu vor mai fi jilțuri pentru toți.

Vinerea Mare să ne fie de folos. Cu drag, DZB.

Fotografie de Mihai Adrian Buzura

0:10 Comori uitate din bazinul Mediteranei

Documentar* (Tresors oublies de la Mediterranee, Franţa, 2016), 8 eps.

Regia: Jerome-Cecil Auffret

Bazinul mării Mediterane este regiunea care adăposteşte cele mai multe situri înscrise în patrimoniul mondial UNESCO din lume. Această bogăţie este atât de strălucitoare, încât lasă în umbră adevărate bijuterii: comorile uitate ale Mediteranei.

*Capela Palatină din Palermo

Capela Palatină din Palatul normand din Palermo a fost ridicată în 1130, cu 30 de ani înainte de catedrala Notre-Dame din Paris. Constructorul său, regele normand Roger al II-lea al Siciliei, a dorit să-şi exprime prin somptuoasele mozaicuri credinţa sa creştină, cosmopolitismul şi toleranţa.

În acea vreme, cruciadele făceau ravagii în Mediterana; la ele participau cavaleri creştini din toată Europa. Printre ei, contele Roger de Hauteville, care a smuls Sicilia de sub domnia musulmană, şi astfel insula a intrat sub conducere normandă. Când fiul său, Roger al II-lea a moştenit coroana, a creat regatul Neapolelui şi al Siciliei, stabilind capitala la Palermo. Despre uimitoarea domnie, puţin cunoscută, a acestui tânăr monarh al singurului regat cosmopolit din Mediterana, am aflat din consemnările mamei sale-regina Adélaïde. Istoricii artei consideră că Renaşterea italiană s-a născut aici, sub conducerea acestui rege luminat.

0:45 Grădini de vis: geometrie, artă, viaţă

Documentar* (Jardins d'ici et d'ailleurs, Franţa, 2016)

Regia: Emmanuel Descombes, Aurélia Michon, Jean-Michel Vennemani

Arhitectul peisagist Jean-Philippe Teyssier ne prezintă cele mai frumoase grădini din Franţa şi din întreaga lume. Datorită întâlnirilor lui cu grădinari, peisagişti, horticultori, arhitecţi, istorici sau administratori de domenii, arta acestor spaţii naturale se dezvăluie ochilor noştri.

Realizatorii au vorbit cu artiştii peisagişti care găsesc soluţii inovatoare pentru a oferi spaţii pentru respiraţie şi poezie într-o lume tot mai urbanizată.

*Ep. 26: Sacro Bosco-Italia

Sacro Bosco, grădină misterioasă din nord est-ul Romei, a fost înfiinţată în anii 1.550 de Vicino Orsini, duce de Bomarzo, care a înfrumuseţat-o permanent până la moartea sa, în 1584.

Ca sursă de inspiraţie a fost folosită civilizaţia etruscă, dar într-un stil care se apropie de manierism, curent apărut la finalul Renaşterii italiene în care erau refuzate regulile tradiţionale de armonie şi de imitare a naturii.

După moartea lui Vicino Orsini, grădina este părăsită timp de peste 350 de ani. A fost redescoperită pe la mijlocul secolului al XX-lea mai ales datorită lui Salvador Dali. Sacro Bosco rămâne şi în zilele noastre o sursă de inspiraţie pentru artişti.

 
Irina Păcurariu, „Acasă la Dragoș Pătraru”, într-o nouă ediție „Rețeaua de Idoli”

Luni, 20 aprilie, de la ora 20:00, telespectatorii TVR 2 sunt invitați la o întâlnire sinceră și revelatoare cu Dragoș Pătraru, autor și ...

Basarabia în sărbătoare la “Drag de România mea!”

Basarabia în sărbătoare la “Drag de România mea!”

publicat: miercuri, 15 aprilie 2026

Paul Surugiu-Fuego ne invită la o nouă ediție „Drag de România mea!”, în care muzica vine de peste Prut.

„Ecourile Imperiului

O incursiune captivantă prin Bulgaria dezvăluie transformarea imperiilor în cultură vie, de la mozaicurile antice din Plovdiv la ambiția ...

 

#tvr2