„Nu am nevoie de o religie pentru a crede. Bunătatea este religia mea.” Dalai Lama

 

Luni, 6 aprilie

CU FEȚELE ÎN LUMINĂ

De când a devenit virală pe Internet, fotografia aceasta, publicată de CNN, a fost interpretată în fel și chip. În ultima vineri a lunii martie, în plină pandemie de coronavirus, prestigiosul canal de televiziune a instituit ca mondială această imagine surprinsă în Israel, cu doi paramedici care au coborât din mașina lor cu remedii de prim ajutor și instrumentar, ca să se roage afară, pe caldarâm.

Abraham Mintz e evreu, aşa că s-a aşezat cu faţa către Ierusalim, în timp ce Zoher Abu Jama, ca orice musulman, s-a îndreptat către Mecca. Cei doi paramedici tocmai veniseră de la o intervenţie din sudul oraşului Be'er Sheva, unde o femeie în vârstă de 41 de ani acuza grave probleme respiratorii, comentează CNN, după ce mai devreme răspunseseră apelului unui bărbat septuagenar, care le solicitase sprijinul.

Aflăm că cei doi sanitari sunt prieteni buni și participă la aceeași misiune împreună, de două-trei ori pe săptămână, dar ceea ce CNN nu mai relatează, din motivele oricărei știri succinte și de impact, dar ce vedem clar din fotografie este faptul că ei lucrează pentru Organizația Internațională AFMDA, mai exact; nu sunt paramedici în sensul clasic al cuvântului și nici angajați ai statului Israel.

E un lucru știut că AFMDA este o fundație care folosește de obicei prestațiile voluntarilor din toată lumea, așa încât, văzuți în acaestă notă, un israelian și un musulman s-au alăturat să pună umărul pentru ceilalți nu pentru că au fost nevoiți să presteze pentru același patron, corporație sau trust, ci pentru că au ales liber și, dincolo de bariere culturale sau religioase, au vrut și au înțeles să facă binele, atunci când semenii lor au nevoie să îl primească.

Contestații față de valoarea iconică și umană a acestei fotografii am citit, din păcate , în câteva limbi, fiindcă cine nu are propria viață spirituală ori nu și-o pricepe deplin, nu o va pricepe nici pe a altuia, așa încât au existat comentarii de tipul: “Pentru care motiv am considera această imagine valoroasă sau atât de emoționată? Cei doi stau cu spatele, ca doi adversari” sau: “ De la Dumnezeul evreului să vină speranța, nu vreau să aud despre musulmani” și, nu în ultimul rând, refuzuri lipsite de o minimă șansă de conciliere: “Despre ce vorbim, despre Israel?! Dar mai lăsați-mă cu asta, totul stă acolo pe un butoi cu pulbere și oricine mi-ar arăta altceva nu e decât propagandă!”

În fapt, ar fi elementar să știm că, între cei doi, Abraham Mintz se roagă către “ zidul de apus”, al plângerii, conform religiei sale, în timp ce Zoher Abu Jama trebuie să rămână cu fața înspre răsărit, așa cum îi cere credința lui.

Mai departe de atât, ar trebui să mai dăm credit prieteniei, altruismului și compasiunii, ceea ce ar face într-adevăr ca această imagine, cu doi bărbați rugându-se pe trotuar să nu mai fie o excepție, ci doar o ipostază fericită, de reculegere, cu doi oameni aflați în timpul muncii lor și care s-au oprit o clipă să stea cu fețele în lumină, indiferent de Dumnezeul care îi susține.

Pe mâine, cu drag, DZB.

Citiți toate paginile din Jurnalul de carantină pe pagina de Facebook a emisiunii "Mic dejun cu un campion"!