„Bunicii m-au crescut. Pe mama am cunoscut-o acum un an, iar pe tata nu cred că l-am făcut niciodată fericit, nu l-am mulțumit, în general, nimeni în familie nu e mândru de mine, lucru care m-a deranjat și de asta nu m-am oprit să încerc să dovedesc. Întotdeauna mă gândesc că nu am făcut nimic în viață, mi s-a spus întotdeauna n-o să faci nimic, o să te bată râsul... Când ți se spune că nu o să faci nimic, sunt vorbe pe care ți le spui, mai târziu, tu”, spune artistul.
Născut într-o familie de muzicieni, Damian Drăghici a început să învețe naiul la vârsta de 10 ani, după ce cântase la diferite instrumente de la vârsta de 3 ani. A fugit din România la 18 ani, prin Iugoslavia, ajungând ulterior în Grecia. După ce a cântat o vreme pe străzi și cluburi, a fost descoperit de subsidiara olandeză a firmei Sony Music, care i-a oferit șansa să înregistreze. După o audiție ce a avut loc la Atena, i-a fost oferită o bursă integrală la Colegiul de Muzică Berklee, din Boston. La Berklee, nefiind niciun profesor de nai cu care să poată studia, a studiat cu profesorul de saxofon George Garzone.
A locuit în Los Angeles, are 20 albume înregistrate și a participat ca invitat pe un album care a câștigat un Premiu Grammy, anume albumul „Silver Solstice”, al formației Paul Winter Consort, în 2006.
„Damian Draghici a ajuns în SUA la 27 de ani, exact pe 31 august, seara în care murise Prințesa Diana. A intrat acolo ca în filmele străine, nu înțelegea nimic. Spiritul lui, pe care îl are și acum la 50 de ani, l-a făcut să se adapteze. La un moment dat, erau toți într-un cerc să spargă gheața și erau copii de 19 ani, americani cu curaj și cu putere. El, Damian, era doar introvertit, rrom crescut în România. Acela a fost momentul în care și-a zis „Cum aș putea fi ca ei?”. Uitase ce făcuse până la 27 de ani în fața acestui curaj care nu face parte din cultura noastră", povestește Irina Păcurariu, realizatoarea „Rețeaua de idoli”.
În luna martie 2020, în pandemie, artistul a scos oamenii la ferestre cu naiul său, susținând un concert în balconul casei sale.
„Damian Drăghici: Cred că în perioada pandemiei am ajuns într-un loc în care fugim de noi în fiecare zi - de asta divorțuri, separări. În următoarea viață, dacă ar fi să mă întorc și să îmi aleg o meserie nobilă, aș vrea să fiu doctor. Nu există lucru mai nobil... aparent artiștii se dăruiesc altora, dar noi suntem egoiști.
Irina Păcurariu: Unii intelectuali s-au ținut sănătoși ascultând muzică lăutărească…
Damian Drăghici: Da, îmi spunea cineva că Pleșu a ascultat Romica Puceanu, multă lume a ascultat muzică lăutărească veche. Noi o știm, cei din altă generație...”.
Ediția este disponibilă online pe TVR+.
