Pădurea tropicală amazoniană este cea mai mare de pe planetă. În Brazilia, localnicii redescoperă bogăţia care-i înconjoară. Întoarcerea la stilul de viaţă ancestral ar putea fi salvarea comunităţilor din satele de la marginea pădurii. Aflăm mai multe vineri, 31 iulie, de la ora 14.00, la TVR 2.

Paradisul natural al pădurii tropicale adăposteşte o biodiversitate fenomenală şi aici trăiesc şi numeroase populaţii indigene. Deşi lumea exterioară i-a momit cu prosperitatea, le-a adus doar boli şi sărăcie. În Brazilia, localnicii redescoperă bogăţia care-i înconjoară: cea a pădurii, adevărată cămară sub cerul liber. Aşa că ei au început să-şi planteze grădini de legume. Despre noua lor viaţă şi ce le aduce ea aflăm urmărind documentarul 360°GEO „Brazilia – întoarcerea la pădure” (Amazonie, nourrir le lien à la terre, Franţa-Germania, 2023) vineri, 31 iulie, de la ora 14.00, la TVR 2.

În regiunea amazoniană, comunitățile indigene au adoptat adesea un stil de viață occidental. Totuși, confruntându-se cu o realitate cotidiană marcată de boli, sărăcie și un sentiment de abandon, mentalitățile încep să se schimbe. Într-un număr tot mai mare de sate, locuitorii revin la modul lor tradițional de viață. Aceștia cultivă manioc și cacao și replantează specii vegetale native în zonele defrișate. Impactul ar putea fi și mai amplu; într-adevăr, acest stil de viață ancestral pare a fi o modalitate eficientă de a combate dispariția pădurii tropicale.

Paulo da Silva Bererra face parte din poporul indigen Munduruku, care locuiește în această regiune de generații. Situată la marginea pădurii tropicale braziliene, mica așezare Açaical a asistat, de-a lungul anilor, la sosirea unor fermieri din exterior care au perturbat structura socială a satului. În timp ce noii veniți cresc vite, micii fermieri Munduruku s-au orientat ulterior către monocultură, iar mulți dintre ei depind acum de îngrășăminte chimice și erbicide.

Zilnic, satul este învăluit într-un strat gros de praf, ridicat de camioanele de mare tonaj care transportă recoltele de la marile ferme învecinate. Această situație alimentează nemulțumirea lui Paulo; el dorește să schimbe starea de fapt și, mai presus de toate, să ajute populația indigenă să obțină autonomie și dreptul la autodeterminare.

Împreună cu Maria Alves dos Santos, o fostă învățătoare, el vizitează localitatea Vista Alegre. Fiind un motor al revenirii la metodele agricole tradiționale și la înțelepciunea străveche, această comunitate își administrează propriile pepiniere. Acolo, se predă din nou chiar și limba indigenă, care fusese dată uitării. Prin urmare, multe sate privesc Vista Alegre ca pe un model demn de urmat. De asemenea, sunt organizate cursuri pentru membrii comunităților învecinate care doresc să se inspire din această inițiativă.

Călătoria durează patru zile, însă nimic nu îi poate descuraja pe Paulo și Maria; ei sunt hotărâți să se întoarcă având un bagaj bogat de cunoștințe și idei noi, menite să impulsioneze tranziția către viitorul de care satul lor are atâta nevoie.

Regia: Gordian Arneth

Foto: Medienkontor / Gordian Arneth