loader

Acad. Mircia Dumitrescu: „Îi iubesc pe cei din jur. Invidia mă dezamăgeşte”

Sâmbătă, 28 noiembrie, de la ora 10.00, invitatul Danielei Zeca Buzura la „Mic Dejun cu un Campion” a fost artistul care a transpus în volum integrala manuscriselor eminesciene.

 

Daniela Zeca-Buzura
Mic dejun cu un campion

Acad. Mircia Dumitrescu este grafician, pictor şi sculptor, doctor în arte vizuale şi profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România

Cunoscut ca unul dintre cei mai dedicaţi profesori pe care i-a avut Universitatea de Arte din Bucureşti,  acad. Mircia Dumitrescu este un profesionist desăvârşit, un performer al artelor grafice, care a format multe generaţii de studenţi, iniţiindu-i în meşteşugul laborios şi complicat al gravurii în lemn şi metal sau al litografiei. Tehnicile şi meşteşugul gravurii le-a deprins întâi ca autodidact şi apoi de la profesorii din facultate. A reuşit să-şi construiască singur o presă de gravură pe care lucrează şi astăzi. Este un grafician cu o mare lejeritate a desenului şi efectelor grafice. Cu o linie lirică care s-a potrivit perfect ilustraţiei de carte în care a execelat o viaţă.

De fapt, disponibilitatea sa nativă de povestitor s-a transpus pe deplin şi în opera sa. Pentru că toate lucrările sale – fie de gravură, grafică de şevalet, ilustraţie de carte sau sculptură – sunt poveşti în derulare. Seriile de teme se succed în cascadă. Mereu mai are ceva de adăugat şi aşa, mai apare o continuare.

(w882)

Gravura în tipar înalt, cea în metal, litografia, impun cunoaşterea perfectă a tehnicilor de incizare şi imprimare, a feluritelor cerneluri şi hârtiilor speciale. Dar, aceste condiţionări nu exclud exerciţiile de improvizaţie. Ceea ce face Mircia Dumitrescu cu excelenţă este să transforme aceste exerciţii, în norme de lucru, cu rezultate spectaculoase. De aici, neobosita sa trudă în meserie.

„Nu s-a dat niciodată în lături de la a învăţa tainele meseriei de tipograf, de exemplu, care, mai târziu, avea să-i ofere soluţia optimă pentru a transpune integrala ’Manuscriselor lui Mihai Eminescu’. Un proiect monumental care i-a ocupat o parte semnificativă a vieţii dar care s-a concretizat în multe volume care acum pot fi consultate la Biblioteca Academiei Române. Astfel, atât cercetătorii cât şi publicul pot avea acces la manuscrisele eminesciene, care, de altfel, mai devreme sau mai târziu s-ar fi deteriorat ireversibil. Nu cunosc mulţi artişti care s-ar fi dedicat cu o asemenea dăruire totală nu numai găsirii unei soluţii tehnice viabile dar şi - cu colaborarea specialiştilor - punerii în ordine a acestor manuscrise şi cercetării lor amănunţite. Toată ştiinţa şi competenţa sa au fost puse în slujba acestei realizări de care s-a achitat exemplar. Este o performanţă unică, de importanţa căreia nici nu suntem încă suficient de conştienţi pentru a-i mulţumi îndeajuns. Această dăruire cred că îl defineşte pe Mircia Dumitrescu şi vine din firea sa şi de la prietenii remarcabili – scriitori, colegi de breaslă, intelectuali, responsabili de edituri - pe care i-a avut de-a lungul vieţii. L-a cunoscut îndeaproape pe Nichita Stănescu, căruia i-a desenat multe ilustraţii iar acesta i-a dedicat o mulţime de poezii. Mircia a ştiut întotdeauna să cultive o prietenie, oferind şi primind, în acelaşi timp, dar nu în egală măsură”,spune Ileana Ploscaru Panait, producătorul emisiunii.

(w882)

”Îi iubesc pe cei din jur. Invidia mă dezamăgeşte’’, spune Mircia Dumitrescu.

Un spirit energic şi obtimist, Mircia Dumitrescu este neobosit. A risipit cu dărnicie tot ce ştia, dar nu şi-a neglijat niciodată nici propria creaţie. Are ce povesti pentru că, deschiderea sa către oameni, l-a îmbogăţit pentru mai multe vieţi. Dialogul cu el pare a nu se termina niciodată, pentru că mereu parcă întoarce o altă pagină, o nouă amintire, alţi oameni, alte întâmplări.

(w882)

„A vizita atelierul lui Mircia Dumitrescu este o adevărată aventură din care nu poţi ieşi decât în câştig. Ce impresionează în primul rând când intri este ordinea. O ordine estetică, aş putea spune. Pânzele perfect aliniate, buna rânduială de pe masa de lucru, pensulele şi culorile, caietele de schiţe care sunt deseori transformate în adevărate cărţi bibliofile, cu mici notaţii printre filele frumos cusute la cotor. Toate acestea denotă o disciplină interioară îndelung exersată. Apoi, farmecul personal şi curgerea neîncetată a amintirilor şi poveştilor. Aburii cafelei şi impresia foarte confortabilă că eşti mereu binevenit, că nu încurci, că nu ai înterupt nimic, că erai exact omul cel mai aşteptat în acel moment. Este o încântare să stai de vorbă cu Mircia iar la plecare nu te poţi descotorosi de sentimentul că ar mai fi fost încă atâtea de spus şi că se impune o nouă întâlnire’’, adaugă Ileana Ploscaru Panait.

(w882)

Anul viitor, maestrul pregăteşte două expoziţii retrospective la care care vom fi şi noi, cu siguranţă, prezenţi. „Când e vorba despre Mircia Dumitrescu, trebuie să vorbim neapărat despre copilul-artist. Întotdeauna inocent, întotdeauna visător”, spune Daniela Zeca Buzura.

(w882) emisiune

Portretul de artist de astăzi este dedicat - cum s-ar fi putut altfel - însuşi invitatului nostru. Iar recomandarea de lectură este ’’Sindromul Greta Garbo’’, o carte scrisă de Aurora Liiceanu, un invitat pe care l-aţi mai văzut la Mic dejun cu un campion. Volumul a apărut la Editura Polirom în 2020, în categoria Psihologia socială şi de grup, Raftul autorilor români şi analizează un aspect ce suscită numeroase luări de poziţie: ’’Astăzi, când celebritatea este considerată ca fiind echivalentă cu succesul în viață, cine mai vrea să fie anonim?... Când o asemenea mentalitate devine dominantă, o atitudine ca a Gretei Garbo poate părea de neînțeles. Artista care strălucea pe ecrane în anii 1920-1930 era renumită pentru insistența cu care își apăra viața privată de indiscreția jurnaliștilor și a fanilor... Intrigată de personalitatea ei, Aurora Liiceanu face o analiză a fenomenului celebrității, de la imaginea pe care vedetele aleg să o prezinte publicului până la avantajele materiale și costurile psihologice ale faimei’’ (Sursa: site Cărtureşti).

20:00 Romania face bine

Sezon Nou

1. Firele care leagă generatii

În satul Mândra, din Tara Făgărasului, un mestesug aproape uitat prinde din nou viată. Lâna, cândva nelipsită din gospodăriile românesti si astăzi adesea aruncată, redevine fir, țtesătură si poveste în mâinile celor care încearcă să-i învete pe copii drumul ei de odinioară. Descoperim oamenii care nu încearcă să întoarcă timpul, ci să salveze din trecut ceea ce merită dus în viitor. Pentru că un mestesug rămâne viu nu atunci când îl expunem, ci atunci când o nouă generatie învată să-l practice.

2.Sona-satul care învată din nou să trăiască

În Tara Făgărasului, la Sona, câteva case vechi primesc o viată nouă, fără ca satul să-si piardă memoria si identitatea. O fostă fierărie a devenit muzeu si atelier, o ruină se pregăteste să se transforme în spatiu cultural, iar artistii si copiii se întâlnesc în jurul povestilor locului. În centrul acestei renasteri se află si universul pictorului Stefan Câltia, profund legat de Sona prin familie, memorie si creatie. Într-un sat în care schimbarea nu vine prin gesturi spectaculoase, ci prin oameni care au înteles că, pentru a salva un loc, trebuie mai întâi să-l cunosti, să-l respecti si, mai ales, să-l locuiesti.

3. Lăptăria lui Giuseppe-drumul înapoi către casă

După mai bine de două decenii petrecute în Italia, unde a lucrat în agricultură si zootehnie si a învătat mestesugul brânzeturilor, Giuseppe-sau Iosif, cum scrie în buletin-a ales drumul înapoi spre România. Într-o fostă scoală din satul Hurez, în Tara Făgărasului, a construit o mică lăptărie în care experienta dobândită în Italia se întâlneste cu laptele fermelor din apropiere. Povestea unui român care s-a întors cu tot ce a învătat peste hotare si încearcă să transforme această experientă într-o afacere cu rădăcini locale. Dar povestea lui Giuseppe ridică si o întrebare importantă: ce trebuie să găsească acasă cei care se întorc pentru ca întoarcerea lor să devină un nou început?

Prezintă: Irina Luca

Realizator: Ioana Muresan

21:00 Julie Andrews-o viaţă în cântec

Documentar* (Julie Andrews-la mélodie d’une vie, Franţa, 2019)

Realizator: Yves Riou

*Julie Andrews a jucat în producţii hollywoodiene devenite filme de referinţă, câştigând un Oscar pentru rolul Mary Poppins, un simbol al farmecului filmelor muzicale din anii ‘60.

Cu toate acestea, dincolo de drumul aparent croit din copilărie, se ascunde un parcurs mult mai întortocheat, ceea ce explică longevitatea unei cariere care se scrie încă.

 
„JENŐ, SCAFANDRUL ROMANTIC” – o călătorie în lumea în care apa vindecă, învață și păstrează memoria

Documentarul „JENŐ, SCAFANDRUL ROMANTIC”, scenariul și regia Ana Preda, va avea premiera la TVR 1, marți, 22 septembrie, de la ora 21:45 (în ...

De 60 de ori Adrian – O singură energie”: muzică, familie și emoție, într-un concert aniversar la TVR 2

Sâmbătă, 19 septembrie, de la ora 15:00, TVR 2 va difuza concertul aniversar „De 60 de ori Adrian – O singură energie”, un spectacol în care ...

„România face bine” – poveștile oamenilor care schimbă România revin din 17 septembrie, la TVR 2

În fiecare joi, de la ora 20:00, Irina Luca îi invită pe telespectatorii TVR 2 într-o călătorie prin România oamenilor care construiesc, inspiră ...

 

#tvr2