Vineri, 24 iunie, de la 22:30, urmăriţi un altfel de film despre comunitatea italiană din America anilor 60: „A Bronx Tale”.

Lansat în 1993, A Bronx Tale este o dramă a cărei acţiune se petrece în turbulenţii ani 60 din cartierul new yorkez Bronx; acest film este şi debutul regizoral al lui Robert De Niro, fiind inspirat din viaţa lui Chazz Palminteri, actorul american cunoscut pentru rolurile din The Perez Family, Jade, Diabolique şi Bullets over Broadway.

Filmul prezintă viaţa comunităţii italiene din Bronxul anilor ’60, văzută prin ochii copilului, apoi adolescentului Calogero. Cu inocenţa specifică vârstei, băiatul oscilează între două perspective posibile: o existenţă modestă de şofer de autobuz, ca a tatălui său (Robert de Niro), ori o traiectorie aparent mai spectaculoasă şi mai promiţătoare, ca a mafiotului Sonny (Chazz Palminteri).

Băiatul, aflat între două lumi, unde „nimic nu e mai tragic decât un talent irosit”, după cum crede tatăl său şi „nimănui nu-i pasă de fapt”, sfatul mafiotului, este atras încă de la 9 ani de autoritatea pe care o emană Sonny.

Puştiul Calogero – sau C, cum i se spune în film - începe să lucreze de la 17 ani pentru Sonny, în ciuda împotrivirii tatălui său, care-i încearcă să-i deschidă ochii spunându-i „vrei să vezi un erou adevărat? Uită-te la tipul care se trezeşte în fiecare dimineaţă şi se duce la muncă, pentru a-şi întreţine familia. Asta-i eroism”.

Apreciat atât pentru ilustrarea vieţii în cartierul Bronx, cât şi pentru talentul de care De Niro a dat dovadă în regizarea filmului, A Bronx Tale, spunea criticul de film Roger Ebert, „este un film foarte amuzant pe alocuri şi foarte emoţionant”. „E plin de viaţă şi personaje colorate şi cu linii de dialog extraordinare, iar De Niro, în debutul său regizoral, găseşte notele perfecte atunci când trece de la râsete la furi şi apoi la lacrimi”.

Într-un interviu cu Ebert, Palminteri – cel care-l interpretează pe Sonny – spunea că acest film este despre clasa muncitoare, despre adevărata comunitate italiano-americană, pentru că-s prea multe filme care ilustrează această comunitate ca fiind formată doar din Mafioso. „Tatăl meu a fost ca Lorenzo. Obişnuiam să-l văd cum îşi pune ghetele în picioare în fiecare dimineaţă, ca să se ducă să conducă autobuzul. Se ducea pe ploaie, pe zăpadă, zâmbind, doar ca să facă viaţa copiilor săi mai bună. Asta-i tot ce şi-a dorit”. (Chazz Palminteri)