Deşi înfăţişarea sa este aparent greoaie, este foarte ager şi nu se lasă uşor de prins. Sâmbăta aceasta, pe TVR 2, de la ora 16:10, plecăm în căutarea muflonului.  

Cornul abundenţei şi lâna de aur au reprezentat comori râvnite de civilizaţia vechilor elini, încă din vremuri mitologice. Berbecul Chrysomallos, din mitologia greacă, se pare că era întruchiparea bogăţiei supreme odată ce avea şi lâna de aur şi cornul abundenţei. Mai recent la noi, în Romania se pare că tot de aceea a ajuns celebra oaia.

În sălbăticie, muflonul, acest simbol al belşugului şi strămoş al oii domestice, renaşte astăzi ca specie de interes cinegetic şi în pădurile României.

Muflonul, berbecul sălbatic, este poate indicatorul perfect pentru constatarea schimbărilor climatice din România ultimelor decenii.

Originar din Corsica, Sardinia şi Cipru, din zone cu teren uscat şi arid în România nu a rezistat până prin anii 1960 datorită umidităţii, precipitaţiilor şi duşmanilor naturali - lupul şi râsul. Succesul adaptării în România este relativ recent.

Asta nu însemnă deloc că specia a evoluat, ci că pe de o parte numărul duşmanilor naturali s-a diminuat, iar terenul a devenit mai uscat şi mai arid, aşa cum este în teritoriile lui de origine.

Deşi schimbarea condiţiilor climatice care au condus la schimbarea habitatelor a fost favorabilă menţinerii muflonului în pădurile din România, abia recent acesta a început să aibă căutare în rândul vânătorilor.

Explicaţia e una cât se poate de simplă: muflonul este o specie aclimatizată şi nu una autohtonă, ca atare nu există o tradiţie a vânătorii de mufloni.

Cum şi oaia cunoaşte un reviriment neaşteptat în zootehnie, probabil că la fel se va întâmpla şi în cazul muflonului în domeniul vânătorii. În concluzie, despre muflon doar cuvinte de laudă.

Atâta vreme cât berbecul rămâne un simbol al abundenţei, cred că cel mai potrivit lucru este să-i acordăm muflonului şansa de a readuce abundenţa pentru gestionarii fondurilor de vânătoare preocupaţi de o buna valorificare a resurselor naturale disponibile.

Cred că cele mai bune trei lucruri pe care le putem învăţa de la mufloni sunt adaptabilitatea, precauţia şi curajul. S-au adaptat uşor condiţiilor favorabile de la noi, apărute în urma schimbărilor climatice.

Sunt foarte precauţi în ceea ce priveşte apropierea de om, fapt care le sporeşte atractivitatea ca specie de vânat. În fine, sunt pe cale să ia cu curaj locul altor specii de vânat din România, ceea ce ajută la îmbunătăţirea balanţei echilibrului natural al habitatelor.