Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
TVR difuzează teleplay-ul „Canalul”, după piesa lui Kincses Elemer
Vineri, 17 Octombrie 2014
Casa de Producţie a Televiziunii Române v-a invitat să urmăriţi  luni, 20 octo mbrie , de la 20.10 ,  în premieră la TVR 2, TVR HD şi TVR+, filmul  „Canalul” , după piesa omonimă a lui Kincses Elemér, în regia lui Cornel Mihalache .
Alte legături
Teatru TV

Filmul este disponibil online pe TVR+

Domnilor, e o mare uşurare să ştii că nu eşti Dumnezeu...” („Canalul” de Kincses Elemer)

Textul lui Kincses Elemer a fost desemnat drept „Cea mai bună piesă românească a anului 2001” în cadrul ediţiei a X-a a Galei Premiilor UNITER.

Alex (Claudiu Bleonţ), Andrei (Marian Râlea), Mişu (Richard Bovnoczki) şi „Baronul” (Adrian Ciobanu), încearcă să îşi păstreze umanitatea în universul concentraţionar al detenţiei „la Canal". Spaţiul căruia încearcă să-i supravieţuiască devine şi cel care le pune prietenia la încercare, atunci când puterea îi oferă unuia dintre ei... o pătură nouă. Suspiciunea pune stăpânire pe ei, iar ura devine din ce în ce mai puternică, când apare în scenă Melinda (interpretată de Antoaneta Cojocaru), soţia Baronului. Rolurile paznicilor care monitorizează atent fiecare pas al celor patru deţinuţi sunt interpretate de Isabela Neamţu şi de Radu Amzulescu.

Producţia „Canalul” face parte din Programul Special 25+25 (1964-1989 şi 1989-2014) al Casei de Producţie TVR, program care propune proiecte de rememorare - prin oglinda teatrului, a filmului şi a televiziunii - a anomaliilor unui sfert de veac de dictatură ceauşistă.

„Canalul” de Kincses Elemér (regia: Cornel Mihalache)

Echipa de producție: directori de Imagine - Dan Constantinescu, Andrei Lupu; producător Ana Preda; organizator de producție Sorin Cristea; decor Gigi Rasovszky; costume Carmen Rasovszky; sunet Valentin Bartolomeu, Cătălin Putinianu; ilustrator muzical Tudor Stănescu; editare Robert Kallos; PPS Răzvan Ionescu; asistenți: Adrian Maranca, Grigore Stoica. Redactor: George Mladen. Casa de Producţie TVR, 2014


Regizorul Cornel Mihalache despre teleplay-ul „CANALUL” de Kincses Elemer

Casa de Producţie TVR: În ce „lumină” aţi citit textul lui Kincses Elemer şi cum a decurs colaborarea cu autorul?

Cornel Mihalache: Textul Canalul nu vorbeşte numai despre Canalul Dunăre-Marea Neagră al anilor '50. Dacă în scris autorul pune la început un timp – februarie 1951, autorul, regizor de această dată, în filmul făcut după propria piesă, la Duna TV, datează 1959 şi mută timpul vara, într-o căldură insuportabilă, în cala unui vapor. Mi-am luat libertatea de a da o altă valoare timpului piesei, pentru că nu mi-am propus un memorial de vreun fel. Povestea scenariului se întâmplă azi, ieri şi mâine. Noroc că autorul mi-e prieten şi a fost de acord.

C.P.: De ce tocmai “Canalul”?

C.M.: Textul lui Kincses Elemer vorbeşte despre un spaţiu concentraţionar în care un grup de patru deţinuţi într-un lagăr de muncă supravieţuiesc prin cultură, amintire şi prietenie. Puterea încearcă şi reuşeşte să distrugă această fundamentală prietenie dând unuia dintre ei o pătură nouă. Construcţia începe să se dărâme. Suspiciunea ia locul credinţei, frumuseţea prieteniei dispare în spatele urii şi neîncrederii. E un film negru, fără speranţă.

C.P.: Cum aţi comunicat actorilor viziunea dumneavoastră asupra textului piesei? A fost un proiect greu de “tradus” scenic şi/sau televizionistic ?

C.M.: Am ales un spaţiu care pare desprins din „zona” lui Tarkovski, două camere din clădirea dezafectată din strada Molière, televiziunea veche. Un spaţiu degradat, plin de praf şi de găinaţ. Aici au trăit porumbeii. Acum supravieţuiesc în frig cei patru prieteni, aristocraţi reduşi la obiect de studiu pentru cei doi paznici, care reprezintă Puterea de afară, de după ziduri. Reeducarea se face prin frig şi propagandă, prin cântece patriotice, la ore fixe. Prin nesomn şi genuflexiuni. Şi prin distrugerea sistematică a valorilor care stau în spatele lor, a celor patru deţinuţi şi a nevestei unuia dintre ei. Când au intrat în acel spaţiu, actorii mei au simţit, cred, importanţa şi adevărul realist al locului. Le-a plăcut, chiar dacă au repetat cu măşti pe faţă, ca nişte japonezi în trafic.

C.P.: „Ai dat tot ce ai primit... Nu ai păstrat nimic pentru tine...” este o replică din textul „Canalul”-ui.  Cum vă defineşte această piesă şi ce v-a rămas după această experienţă?

C.M.: Textul lui Kincses vorbeşte despre lucruri fundamentale: supravieţuire, dragoste, sacrificiu, prietenie, onoare şi moarte. Parcă suntem între zidarii lui Manole care hotărăsc sacrificiul Anei. E o piesă pentru actori, cu o construcţie impecabilă, demnă de un film la televiziunea publică. Marian Râlea, Claudiu Bleonţ, Richard Bovnoczki, Adrian Ciobanu, Antoaneta Cojocaru, Isabela Neamţu şi Radu Amzulescu sunt cei care întruchipează replicile scrise de Kincses Elemer. Mă bucur mult că am reuşit să mă înţeleg perfect cu ei, actori din şcoli diferite de teatru şi film.