Sâmbătă, 25 iunie, urmăriţi la TVR 2 drama din 1993: „The Man Without a Face”, primul lungmetraj în care Mel Gibson este atât regizor, cât şi actor.

Omul fără chip este o dramă americană lansată în 1993, cu Mel Gibson într-o postură nouă: atât regizor, cât şi actor. Bazat pe romanul cu acelaşi nume al scriitoarei Isabelle Holland,  lungmetrajul spune povestea lui Justin McLeod, un fost profesor desfigurat în urma unui accident de maşină.

Chipul său nu atrage simpatii, de aceea Justin alege să trăiască în singurătate. Asta până când la uşa lui bate Chuck, un puşti care îi cere ajutorul. Între cei doi se leagă o prietenie specială, umbrită însă de suspiciunile familiei lui Chuck şi ale poliţiei, care cred că profesorul întreţine relaţii nepotrivite cu băiatul.

Chuck are un trecut haotic. Mama lui, interpretată de Margaret Whitton, are trei copii, fiecare având un alt tată, şi are un nou partener, căruia băiatul îi spune „ghemotocul de păr”. În multe ocazii, Chuck se află în conflict cu surorile sale, iar uneori şi cu mama sa, dar acest film evită clişeele unui „cămin nefericit”, arătând că familia aceasta nu-i mai disfuncţională decât multe altele.

Societatea e cea care-i disfuncţională, prin modul în care priveşte cu suspiciune prietenia dintre un bărbat în vârstă şi un băiat, mai ales din cauza zvonurilor legate de trecutul bărbatului şi de modul în care s-a rănit la faţă.

Rolul profesorului este interpretat de Mel Gibson, care reuşeşte să-şi demonstreze versatilitatea, „nu mulţi actori reuşesc să se muleze în Hamlet şi-n Lethal Weapon”, spunea criticul de film Roger Ebert. Gibson reuşeşte să aducă la viaţă un bărbat incredibil de sigur când vine vorba de ce-i bine şi ce-i rău, şi nu o „caricatură, un sentimental sau un patetic”.

„Cel mai frapant element în filmul lui Mel gibson este inteligenţa limbajului. Ascultând oamenii cum vorbesc în film, am realizat că foarte mult filme americane fac pe-a prostul, foarte multe personaje vorbesc într-un mod simplificat, aşa că şi ei trebuie să gândească în acelaşi fel. Câte personaje din filmele moderne au voie să fie la fel de deştepte ca publicul de rând?”, spunea acelaşi cineast american.