TVR 2 continuă seria ecranizărilor lui Radu Gabrea după romanele lui Eginald Schlattner şi difuzează duminică, 5 iulie, de la ora 22:10, filmul „Mănuşi roşii”.

Filmul din 2010 regizat de Radu Gabrea, la trei ani după „Cocoşul decapitat”, îi are în distribuţie pe Alexandru Mihăescu, Ioana Iacob, Marcel Iureş, Victoria Cociaş, Andi Vasluianu (foto cinemagia.ro).

Este o adaptare a best-seller-ului cu acelaşi nume al scriitorului Eginald Schlattner şi prezintă ancheta la care a fost supus tânărul student sas Felix Goldschmidt, victimă a campaniei de arestări pe care a dus-o Securitatea după revoluţia din 1956 din Ungaria. La început se consideră victima unei erori, apoi Felix este angrenat în maşina infernală a metodelor staliniste de anchetă. El devine martor al acuzării împotriva unor prieteni scriitori şi ajunge să îşi trădeze chiar şi fratele.

Eginald Schlattner s-a născut la 13 septembrie 1933 la Arad şi în prezent trăieşte în Roşia, lângă Sibiu, este al 99-lea și ultimul pastor la biserica sașilor de aici. În anii ’90 când au plecat cei peste 1.000 de sași, satul a rămas cu doar cinci suflete. Despre saşi, spune că sunt de trei feluri (conform transilvaniareporter.ro): saşi care au plecat şi li se spune „saşi de vară”, saşi care au rămas şi saşi care nu mai vin şi vorbesc urât despre România.

Eginald Schlattner a debutat ca scriitor în 1998 cu „Der geköpfte Hahn" („Cocoșul decapitat”), publicat la Viena. În al doilea roman, „Rote Handschuhe" („Mănușile roșii") din 2000, publicat la aceeaţi editură austriacă, Schlattner descrie procesul din Brașov intentat unor scriitori transilvăneni la sfârșitul aniilor '50. Schlattner a fost el însuși deținut politic timp de doi ani, dar s-a oferit să fie martor al acuzării în acest proces înscenat şi, pentru colaborare, i s-a redus pedeapsa, fiind eliberat.

Eginald Schlattner şi Radu Gabrea, foto: Konrad Klein

Unii critici i-au reproșat falsificarea istoriei în romanul său, declanșând o adevărată campanie împotriva scriitorului.

Cartea „Mănușile roșii" reprezintă un comentariu plin de fineţe, dar şi pasibil de controverse, al ororilor sociale şi politice trăite.

A treia carte a sa, „Das Klavier im Nebel" („Pianul din ceață") se referă la întâmplări din perioada 1948 – 1951. Ultimul roman al trilogiei se situează, în timp, între primele două romane ale lui Eginald Schlattner.